RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 cu privire la stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii constand in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a)-c) din Codul penal
Publicata in Monitorul Oficial nr. 545/2008 - M. Of. nr. 545 / 18 iul. 2008
|
|
Dosar nr. 45/2007
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii prevazute in art. 64 lit. a)-c) din Codul penal.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 75 de judecatori din totalul de 114 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Nitu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se decide ca aplicarea pedepselor accesorii prevazute in art. 64 lit. a)-c) din Codul penal nu are loc prin efectul legii, ca urmare a condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate, ci urmeaza a fi supusa aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul penal.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la modul de aplicare a pedepselor accesorii prevazute in art. 71 cu referire la art. 64 lit. a)-c) din Codul penal.
Astfel, unele instante au apreciat ca pedepsele accesorii prevazute in art. 64 lit. a)-c) din Codul penal sunt aplicabile de drept pe langa pedeapsa principala a detentiunii pe viata sau a inchisorii, conform prevederilor art. 71 alin. 2 din acelasi cod.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca pedeapsa accesorie este aplicabila numai cu respectarea cerintelor jurisprudentei CEDO si a dispozitiilor art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Prin art. 71 din Codul penal, in continutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, se prevede, la alin. 1, ca *pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64*, iar potrivit precizarii de la alin. 2 al aceluiasi articol, *condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a)-c) din Codul penal din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei*.
In fine, in cadrul alin. 3 din acelasi articol, ca urmare a aceleiasi modificari, s-a precizat ca *interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. d) si e) se aplica tinandu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savarsite, de imprejurarile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela*.
Rezulta deci ca la modificarea acestor dispozitii legiuitorul a avut in vedere dispozitiile art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului, care garanteaza respectarea vietii private si de familie.
Aceasta modificare adusa dispozitiilor referitoare la aplicarea pedepsei accesorii este conforma si cu prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor poate fi dispusa numai daca este necesara, precum si ca o atare masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o.
Evident, in domeniul dreptului penal principiul proportionalitatii isi gaseste expresia specifica in criteriile generale de individualizare a pedepselor, in raport cu care la stabilirea si aplicarea acestora trebuie sa se tina seama atat de gradul de pericol social abstract, astfel cum el este determinat in textul de lege incriminator, cat si de imprejurarile concrete ale savarsirii faptei si toate trasaturile ce il caracterizeaza pe infractor.
Or, sub acest aspect, este de observat ca, pe langa limitele de pedeapsa fixate in lege si gradul de pericol social al faptei savarsite, pedepsele trebuie sa mai reflecte si persoana infractorului, cu toate trasaturile si particularitatile ce il caracterizeaza, precum si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea sa penala.
In acest cadru firesc de situatii concurentiale, cu rol determinant in stabilirea rezultantei ce impune in concret natura si cuantumul pedepsei principale si ale celei complementare, ca efect al aplicarii dispozitiilor art. 72 din Codul penal, nu este posibil ca aceleasi dispozitii sa nu calauzeasca si modul de stabilire a pedepsei accesorii.
De aceea, criteriile de individualizare cu caracter general, astfel cum sunt reglementate in art. 72 din Codul penal, trebuie particularizate si pentru situatiile specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, in conditiile indeplinirii tuturor cerintelor adecvate unor asemenea pedepse, astfel cum sunt ele reglementate in continutul actual al art. 71 din Codul penal, in urma modificarii ce i s-a adus prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 71 din Codul penal se interpreteaza in sensul ca interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se face in mod automat, prin efectul legii, ci trebuie supusa aprecierii instantei, in raport cu criteriile indicate in alin. 3 al art. 71 din Codul penal.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Dispozitiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 5 noiembrie 2007.
|
|
