Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala, exceptie invocata de Valerica Damian in Dosarul nr.2.814/233/2007 al Judecatoriei Galati.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 8 noiembrie 2007, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 13 noiembrie 2007 si apoi pentru data de 14 noiembrie 2007.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 mai 2007, pronuntata in Dosarul nr.2.814/233/2007, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.209 alin.41 din Codul de procedura penala, exceptie invocata de Valerica Damian in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine, in esenta, ca textul de lege criticat este neconstitutional, intrucat, prin crearea posibilitatii ca unii faptuitori sa fie cercetati de alte organe judiciare, ierarhic superioare, determina ca actul de justitie sa nu mai fie „egal, unic si impartial pentru toti*.
Judecatoria Galati apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Arata ca actul de justitie, in sensul art.124 alin.(2) din Constitutie, este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti, iar textul de lege criticat se refera la desfasurarea urmaririi penale ca faza a procesului penal. In plus, arata ca art.209 alin.41 din Codul de procedura penala este in spiritul art.132 alin.(1) din Legea fundamentala, potrivit caruia „Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic […].*
In conformitate cu dispozitiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala nu este de natura a contraveni principiului impartialitatii justitiei, ci, dimpotriva, constituie o aplicare a acestui principiu.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca prevederile criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins: *Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior, cand:
a) impartialitatea procurorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor;
b) una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecatorii, asistentii judiciari ori grefierii instantei;
c) exista pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmarirea penala este impiedicata sau ingreunata datorita complexitatii cauzei ori altor imprejurari obiective, cu acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.*
In sustinerea exceptiei se invoca dispozitiile constitutionale ale art.124 alin.(2), potrivit carora „Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti*.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Art.209 din Codul de procedura penala reglementeaza competenta procurorului in faza urmaririi penale. Alin.4^1 al acestui articol, criticat in prezenta cauza, a fost introdus prin art.I pct.15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.60/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.764 din 7 septembrie 2006, si stabileste cazurile in care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare.
Curtea constata ca reglementarea, de principiu, a posibilitatii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, raspunde unor exigente ce vizeaza asigurarea unui cadru legislativ care sa permita functionarea eficienta a activitatilor de urmarire penala si da expresie principiului controlului ierarhic potrivit caruia procurorii isi desfasoara activitatea, consacrat de art.132 alin.(1) din Constitutie. Asa fiind, nu pot fi retinute criticile autorului exceptiei, in opinia caruia reglementarea posibilitatii ca unii faptuitori sa fie cercetati de alte organe judiciare, ierarhic superioare, ar aduce atingere infaptuirii actului de justitie. De altfel, dispozitiile constitutionale invocate in motivarea exceptiei, respectiv cele ale art.124 alin.(2), potrivit carora „Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti*, nu sunt incidente in cauza. Aceasta, intrucat actul de justitie, in sensul art.124 din Constitutie, este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti, iar prevederile legale criticate se refera la competenta procurorilor in faza urmaririi penale si privesc desfasurarea urmaririi penale, ca faza a procesului penal.
In acelasi timp, insa, Curtea constata ca restrangerea posibilitatii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, in vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, realizata prin dispozitiile lit.a), b), c) si d) ale art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala, incalca in mod vadit prevederile art.132 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora “Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei*, astfel incat, in ceea ce priveste aceste dispozitii legale, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie admisa.
Curtea retine in acest sens ca principiul subordonarii ierarhice sau al unitatii de actiune a membrilor Ministerului Public, prevazut de dispozitiile constitutionale mai sus mentionate, si care confera specificul acestei categorii de magistrati, semnifica legatura existenta intre procurorii care compun Ministerul Public, in considerarea careia acestia sunt obligati sa se supuna sefilor lor, adica sa efectueze sau sa se abtina de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora. In virtutea statutului procurorilor consacrat de Constitutie, diferit de cel al judecatorilor, care sunt independenti, controlul ierarhic in activitatea procurorilor nu se poate realiza fara posibilitatea efectuarii actelor si lucrarilor de competenta procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare de catre insusi procurorul ierarhic superior, care controleaza activitatea procurorilor din subordinea sa. Asa fiind, reglementarea, cu caracter strict si limitativ, a unor situatii in care cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmaririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare restrange in mod nejustificat competenta acestora din urma, cu consecinta incalcarii principiilor care guverneaza activitatea Ministerului Public.
Chiar daca, aparent, lit.d) teza intai a art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala atenueaza caracterul excesiv de restrictiv al dispozitiilor cuprinse in lit.a), b) si c), prin referirea la „alte imprejurari obiective* in care exista posibilitatea preluarii cauzelor in discutie, teza finala a aceluiasi text de lege anuleaza, practic, acest efect, deoarece conditioneaza masura preluarii cauzelor de „acordul procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala*. Aceasta conditie impusa de lege nu numai ca este intr-o vadita contradictie cu principiul controlului ierarhic ce guverneaza activitatea procurorilor, ci poate crea si suspiciuni cu privire la modul in care acesti magistrati isi indeplinesc atributiile, intrucat induce ideea posibilitatii unei “negocieri*, pe linie ierarhica, a competentei de efectuare a urmaririi penale, in functie de diversele particularitati ale unor cauze.
In plus, limitarea de competenta stabilita prin prevederile lit.a), b), c) si d) ale art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala se poate dovedi, in practica, o piedica in calea eficientizarii activitatii de urmarire penala, ceea ce contrazice insasi ratiunea reglementarii exprese a posibilitatii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, in vederea urmaririi penale, cauze din competenta parchetelor ierarhic inferioare.
DECIZIE
Pentru motivele mai sus aratate, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 alin.(1) si (6) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE
Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Valerica Damian in Dosarul nr.2.814/233/2007 al Judecatoriei Galati si constata ca dispozitiile lit.a), b), c) si d) ale art.209 alin.4^1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 noiembrie 2007.
|
|
