DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia Nr.665 din 5 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata

Decizie neconstitutionalitate din 05-07-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia Nr.665 din 5 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata


Publicata in Monitorul Oficial nr. 547/2007 - M. Of. nr. 547 / 10 aug. 2007

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata, exceptie ridicata de Adrian Nastase in Dosarul nr.15.083/1/2006 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 28 iunie 2007, in prezenta aparatorului autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 iulie 2007 si apoi pentru data de 5 iulie 2007.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 22 martie 2007, pronuntata in Dosarul nr.15.083/1/2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.24 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala. Exceptia a fost ridicata de Adrian Nastase in cadrul solutionarii unei cauze penale privind savarsirea infractiunilor prevazute de art.254 alin.1 din Codul penal si de art.13 si 13^1 din Legea nr.78/2000.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte savarsite pe durata mandatului si in exercitiul functiei a fost reglementata in cap. III al Legii nr.115/1999 - in forma anterioara republicarii din 2002 -, instituindu-se un regim juridic special demnitarilor guvernamentali, partial distinct de cel reglementat prin Codul de procedura penala. Mai arata ca dispozitia criticata - in redactarea initiala - a fost supusa examinarii Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 93/1999, a declarat ca aceasta este constitutionala, si invoca totodata puncte de vedere exprimate in literatura de specialitate.

Modificarea dispozitiilor criticate prin Legea nr.90/2005 (in sensul ca urmarirea penala a fostilor membri ai Guvernului se va face potrivit regulilor de drept comun) contravine prevederilor art.109 alin.(3) din Constitutie, potrivit carora legiuitorul poate reglementa, in domeniul responsabilitatii ministeriale, numai cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului, deci norme de drept substantial. Nicidecum nu poate sa modifice regimul procesual penal special intr-un regim de drept comun, in raport cu un element in personam, si anume incetarea functiei de membru al Guvernului.

De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile criticate contravin principiului neretroactivitatii legii si principiului egalitatii in fata legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu ministrilor al caror mandat a incetat. Astfel, in timp ce pentru un anumit tip de fapte penale comise in exercitarea mandatului, ministrii in functie raspund conform unei proceduri speciale - Legea nr.115/1999, ministrii ale caror mandate au incetat raspund conform procedurii dreptului comun - Codul de procedura penala.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala si-a exprimat opinia in sensul ca instituirea unei proceduri pentru tragerea la raspundere penala a ministrilor in functie si a fostilor ministri pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor constituie un atribut al puterii legiuitoare.

Potrivit dispozitiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintele Senatului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, pentru urmatoarele motive: a) dispozitiile criticate contravin prevederilor art.109 alin.(2) si (3) din Constitutie, deoarece, pe de-o parte, nu instituie o masura de protectie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, inlaturand astfel caracterul obiectiv al unei garantii constitutionale de ordin procedural, si, pe de alta parte, modifica regimul procesual penal special intr-un regim de drept comun, in functie de calitatea subiectului activ de membru al Guvernului;

b) dispozitiile criticate contravin principiului egalitatii in drepturi, prevazut de art.16 alin.(1) din Constitutie, deoarece instituie un regim discriminatoriu pentru ministrii al caror mandat a incetat;

c) dispozitiile criticate contravin si jurisprudentei Curtii Constitutionale, potrivit careia masura de ocrotire a interesului public subzista si dupa incetarea mandatului membrilor Guvernului.

Presedintele Camerei Deputatilor considera ca textele de lege criticate sunt neconstitutionale. In acest sens, arata ca, prin forma actuala a Legii nr.115/1999, s-au introdus doua regimuri juridice distincte pentru tragerea la raspundere penala a doua categorii de persoane care ar fi savarsit fapte penale, cu precizarea ca, in momentul savarsirii lor, autorii aveau aceeasi calitate - cea de membru al Guvernului. Ceea ce uneste aceste doua categorii de persoane este tocmai calitatea de membru al Guvernului pe care o aveau cand au savarsit fapta penala, iar calitatea lor procesuala depinde de acest fapt, si nu de pozitia pe care o ocupa ulterior, pe parcursul urmaririi penale si al judecatii. Invoca totodata Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999 a Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.300 din 28 iunie 1999.

Avocatul Poporului apreciaza ca, deoarece faptele care ii sunt imputate inculpatului au fost savarsite in exercitiul functiei de prim-ministru, raspunderea penala se conduce in acest caz dupa dispozitiile art.109 din Constitutie, intrucat legile de procedura pot doar detalia prevederile constitutionale, fara insa a contraveni acestora. Invoca in acest sens Decizia nr. 93/1999 a Curtii Constitutionale si lucrarea *Constitutia Romaniei, revizuita - comentarii si explicatii -* de Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, unde, la pagina 198, se arata ca *textele Constitutiei se aplica atat ministrilor in functie, cat si celor care au fost in functie, dar pentru fapte savarsite in timpul mandatului*.

De asemenea, considera ca se impune aplicarea principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile, potrivit art.15 alin.(2) din Constitutie, deoarece *regulile privind protectia demnitarilor in domeniul aplicarii legii penale se inscriu in categoria larga a tratamentului penal mai favorabil*.

Guvernul nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


CURTEA,



examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este mentionat in incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art.24 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, modificate prin art.I din Legea nr.90/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.3/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.322 din 15 aprilie 2005, si prin care s-a dispus republicarea Legii nr.115/1999.

Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Legea nr.115/1999 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.200 din 23 martie 2007, dandu-se textelor o noua numerotare, dispozitiile art.24 alin.(2) si (3) devenind art.23 alin.(2) si (3).

Prin urmare, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3), care au urmatorul cuprins:

*(2) Urmarirea penala si judecarea fostilor membri ai Guvernului pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei lor, astfel cum acestea sunt prevazute de art.7-11, se efectueaza potrivit normelor de procedura penala de drept comun.

(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi nu se aplica fostilor membri ai Guvernului in nicio situatie.*

Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art.11 alin.(1) referitoare la obligatia statului roman de a indeplini obligatiile ce ii revin din tratatele la care este parte, ale art.15 privind universalitatea, ale art.16 alin.(1) referitoare la egalitatea in fata legii, ale art.20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art.21 alin.(3) privind dreptul partilor la un proces echitabil, ale art.53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art.109 alin.(2) si (3) privind raspunderea membrilor Guvernului si celor ale art.7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la principiul neretroactivitatii legii penale.

Examinand criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata, in raport cu textele constitutionale de referinta, Curtea retine cele ce urmeaza:

Potrivit art.109 alin.(2) din Legea fundamentala, ca urmare a cererii de urmarire penala formulate de Camera Deputatilor, Senat si Presedintele Romaniei impotriva unui membru al Guvernului sau a trimiterii sale in judecata, acesta poate fi suspendat din functie de Presedintele Romaniei ori este suspendat de drept. Intrucat, insa, o asemenea masura nu este operanta decat impotriva unei persoane aflate in exercitiul functiei, rezulta implicit ca, prin termenul *membrii Guvernului*, textul mentionat a avut in vedere exclusiv pe cei aflati in functie, avand deci o atare calitate, la timpul prezent, nu si pe fostii membri care au detinut functia respectiva la un moment dat. In considerarea imperativului unitatii terminologice, acelasi inteles se cere conferit aceluiasi termen utilizat si in cuprinsul alin.(3) al art.109 din Constitutie. Asa fiind, este neintemeiata sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia dispozitiile legale deduse controlului, consacrand incidenta normelor de procedura penala de drept comun in cazul urmaririi penale si judecarii fostilor membri ai Guvernului, pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei, ar contraveni acestor prevederi constitutionale, intelese a nu distinge intre actualii si fostii membri ai Guvernului.

In opinia autorului exceptiei, dispozitiile legale atacate incalca si prevederile art.15 alin.(2) din Constitutie, care instituie principiul neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Avand a examina o atare critica, Curtea retine, cu titlu de premisa, ca, in conditiile in care textul constitutional de referinta nu intelege sa cantoneze principiul pe care il consacra exclusiv pe taramul dreptului substantial, nu exista temei pentru a o face pe cale de interpretare, refuzandu-i incidenta in materie procedurala. Nici imperativul imediatei aplicari a normei procesual penale care guverneaza aceasta materie nu ofera o ratiune suficienta convertirii sale intr-un fine de neprimire a exceptiei referitoare la incalcarea principiului neretroactivitatii legii.

Curtea mai retine ca pretinsele infractiuni retinute in sarcina autorului exceptiei au fost savarsite sub imperiul reglementarii anterioare care instituia o procedura derogatorie de la dreptul comun in materie, aceeasi pentru membrii Guvernului in exercitiu, cat si pentru cei care nu mai sunt in aceasta functie. Data fiind finalitatea unei asemenea proceduri, de protectie a mandatului exercitat de membrii Guvernului si, prin aceasta, de ocrotire a interesului public, ea poate si trebuie calificata ca o reglementare mai favorabila, in acceptiunea art.15 alin.(2) din Constitutie, in raport cu reglementarea de drept comun. Ca atare, inlocuirea celei dintai cu cea de-a doua, in ceea ce-i priveste pe fostii membri ai Guvernului, cu privire la infractiunile savarsite in exercitiul functiei, sub imperiul reglementarii anterioare, realizata prin adoptarea actualului art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999, republicata, contravine textului constitutional de referinta.

Curtea constata asadar ca, in raport cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea fundamentala, critica de neconstitutionalitate a textului de lege mentionat este intemeiata.

Acelasi text legal este considerat neconstitutional - in opinia autorului exceptiei - si cu referire la prevederile art.16 alin.(1) din Constitutie care consacra egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice.

Potrivit celor statuate de Curte, principiul enuntat impune ca cetatenilor aflati in aceleasi situatii juridice sa li se aplice acelasi tratament juridic sau, in alti termeni, identitatea de ratiune determina identitatea de solutii.

Daca este neindoielnic ca in functie de apartenenta la Guvern, un membru si un fost membru al Guvernului se gasesc in situatii juridice diferite, esential, din punctul de vedere care aici intereseaza, este ca in cele doua cazuri angajarea raspunderii penale intervine ca urmare a savarsirii unor infractiuni in exercitarea mandatului. Or, Legea privind responsabilitatea ministeriala - retine Curtea, in Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.300 din 28 iunie 2005, cu referire la reglementarea anterioara celei criticate - *instituie o masura de protectie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, avand deci caracterul obiectiv al unei garantii constitutionale de ordin procedural, menite sa ocroteasca interesul public, si anume realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului. Aceasta masura de ocrotire a interesului public subzista si dupa incetarea mandatului membrilor Guvernului, asa incat este evident ca, in privinta infractiunilor comise in exercitiul functiei, punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului trebuie sa se realizeze cu respectarea acelorasi norme procedurale*.

Fata de cele statuate de Curte, exceptarea fostilor membri ai Guvernului, prin art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999, republicata, de la procedura speciala, derogatorie, prevazuta pentru membrii Guvernului, potrivit unui criteriu aleatoriu, stabilit in functie de momentul declansarii procedurii in timpul mandatului sau dupa incetarea acestuia, constituie o incalcare a principiului egalitatii de tratament consacrat de art.16 alin.(1) din Constitutie.

Nu s-ar putea sustine ca, procedand ca atare, legiuitorul ordinar nu a facut decat sa se conformeze sensului real, evidentiat mai sus, al art.109 alin.(2) din Constitutie, intrucat chiar daca acesta din urma are in vedere numai pe membrii in functie ai Guvernului, nu instituie o interdictie expresa ca procedura derogatorie cu finalitate de protectie pe care o consacra, sa fie extinsa prin lege si asupra fostilor membri ai acestuia. Or, este ceea ce prevede in terminis textul dedus controlului, contravenind astfel principiului constitutional al egalitatii de tratament.

Critica formulata de autorul exceptiei are in vedere, de asemenea, contrarietatea dintre textul legal dedus controlului si prevederile art.21 alin.(3) din Constitutie privind dreptul la un proces echitabil.

Procedand la examinarea acesteia, Curtea apreciaza ca este intemeiata, intrucat consacrarea incidentei normelor de procedura penala de drept comun, in cazul fostilor membri ai Guvernului, antreneaza, in ceea ce-i priveste, lipsirea de garantiile legale ale protectiei mandatului exercitat intr-o atare calitate, protectie care subzista si dupa incetarea respectivului mandat.

Admiterea, in considerarea ratiunilor infatisate, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999, republicata, face necesara examinarea consecintelor pe care le antreneaza o asemenea solutie cat priveste mentinerea actelor procesuale deja efectuate in cauza. Curtea considera ca o asemenea examinare se impune intrucat, chiar daca obiectul sau implica si un aspect de aplicare a legii, in masura in care este vorba de consecinte ale constatarii neconstitutionalitatii, ceea ce prevaleaza sunt acestea din urma, ele constituind principalul, problemele de aplicare a legii avand doar caracter accesoriu.

Astfel, potrivit art.147 alin.(4) din Constitutie, deciziile Curtii se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, sunt general obligatorii de la aceasta data si au putere numai pentru viitor. Asa fiind, constatarea neconstitutionalitatii textului legal dedus controlului, cu consecinta lipsirii sale de eficienta juridica, va antrena extinderea regimului derogatoriu de urmarire penala si judecata a membrilor Guvernului in exercitiu, pentru infractiunile savarsite in aceasta calitate, si asupra fostilor membri ai acestuia.
DECIZIE


Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art.1-3, art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE



Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Adrian Nastase in Dosarul nr.15.083/1/2006 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si constata ca dispozitiile art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2007.


OPINIE SEPARATA


In dezacord cu solutia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii, opinez ca art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala nu contravine normelor si principiilor consacrate prin Constitutia Romaniei.

Considerentele sunt urmatoarele:

In conformitate cu dispozitiile art.109 alin.(2) din Constitutia Romaniei, *Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie*.

- Art.109 alin.(2) din Constitutie se refera explicit si neechivoc la membrii in functie ai Guvernului, iar nu si la *fostii membri* ai Guvernului, caci numai cu privire la acestia se poate lua masura suspendarii din functie, prevazuta in tezele a doua si a treia ale textului.

De altfel, acest inteles al textului constitutional a fost insusit de legiuitor, care, prin art.20 alin.(2) din Legea nr.115/1999, in redactarea initiala, s-a referit expres la punerea sub urmarire penala a fostilor membri ai Guvernului. In mod evident, precizarea nu s-ar fi facut, nefiind necesara, in cazul in care Parlamentul ar fi inteles ca art.109 alin.(2) din Legea fundamentala ii priveste nu numai pe membrii in functie ai Guvernului, ci si pe *fostii membri* ai Guvernului.

In consecinta, nu se poate primi sustinerea formulata in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, in sensul ca art.23 alin.(2) si (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, in care se prevede ca urmarirea penala si judecarea fostilor membri ai Guvernului pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei lor se efectueaza potrivit normelor de procedura penala de drept comun, contravine textului constitutional citat.

O solutie in sens contrar nu s-ar putea intemeia pe considerentele Deciziei nr.93 din 16 iunie 1999 a Curtii Constitutionale, asa cum se afirma in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece decizia mentionata nu a analizat continutul art.108 alin.(2) din Legea fundamentala - devenit prin renumerotare, dupa revizuirea Constitutiei, art.109 alin.(2) - ci constitutionalitatea prevederilor art.20 alin.(2) din Legea privind responsabilitatea ministeriala, in redactarea in vigoare la acea data, in conformitate cu care *Punerea sub urmarire penala a fostilor membri ai Guvernului pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei lor se face potrivit normelor de procedura din prezenta lege*. Dispozitiile art.20 din Legea privind responsabilitatea ministeriala erau criticate, prin sesizarea adresata Curtii Constitutionale de un grup de 62 de deputati, invocandu-se incalcarea art.16 alin.(1) din Constitutie, care consacra egalitatea cetatenilor in fata legii. In acest sens, autorii sesizarii aratau ca *imunitatea guvernamentala reglementata prin aceasta dispozitie este mai extinsa decat imunitatea parlamentara, intrucat aceasta din urma se aplica numai in timpul exercitiului mandatului parlamentar, pe cand imunitatea guvernamentala, potrivit textului mentionat, se aplica si fostilor membri ai Guvernului. In acest mod s-a instituit un privilegiu interzis de dispozitiile art.16 alin.(1) din Constitutie*. Prin Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.300 din 28 iunie 1999, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art.20 din Legea privind responsabilitatea ministeriala sunt constitutionale, cu urmatoarea motivare: *Este neintemeiata sustinerea din sesizare, in sensul ca aceasta reglementare incalca prevederile art.16 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora: «Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari». Aceste dispozitii constitutionale se refera la un drept fundamental cetatenesc, in timp ce procedura legala examinata reglementeaza punerea in miscare a actiunii penale, in vederea cercetarii unei infractiuni savarsite de un fost membru al Guvernului in exercitiul mandatului. Deci actiunea penala se pune in miscare impotriva sa pentru faptele comise in calitate de inalt functionar public, iar nu in calitatea sa de simplu cetatean. De aceea Curtea constata ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, prevazut la art.16 din Constitutie, nu este aplicabil tezei cuprinse in norma juridica a carei neconstitutionalitate se sustine.* In considerentele deciziei, retinand constitutionalitatea prevederilor legale analizate, Curtea Constitutionala a explicat si ratiunile legiuitorului, in sensul ca procedura de punere sub urmarire penala a fostilor membri ai Guvernului este aceeasi cu procedura urmata in cazul membrilor in functie ai Guvernului, pentru identitatea scopului urmarit, reprezentat de *ocrotirea interesului public, si anume realizarea actului de guvernare prin exercitiul mandatului*. Curtea nu a statuat insa ca solutia legislativa de la acea data ar fi impusa de prevederile art.108 alin.(2) - devenit, cum s-a aratat, art.109 alin.(2) din Constitutie.

Nu se poate retine nici in cadrul analizei din cauza de fata ca dispozitiile anterioare privind procedura de punere sub urmarire penala si de judecare a fostilor membri ai Guvernului ar fi fost contrare normelor consacrate prin textul constitutional mentionat, pentru ca, asa cum am aratat mai sus, art.109 alin.(2) din Constitutie se refera numai la membrii in functie ai Guvernului, nu si la fostii ministri, fata de acestia din urma legiuitorul fiind liber sa adopte masurile de protectie pe care le considera necesare sau oportune, inclusiv proceduri judiciare identice cu cele aplicate membrilor in functie ai Guvernului.

Solutia adoptata de legiuitor nu pune, asadar, o problema de constitutionalitate, ci una de optiune in limitele Constitutiei, iar in cazul dispozitiei legale care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate in cauza de fata, legiuitorul a optat tinand seama - asa cum se precizeaza in expunerea de motive la Legea nr.90/2005 - de imperativele luptei impotriva coruptiei la nivel guvernamental si de recomandarile facute in aceasta privinta in Raportul de tara al Comisiei Europene pe anul 2004 pentru Romania si in documentele Grupului de state impotriva coruptiei al Consiliului Europei (GRECO).

Nu se poate primi nici sustinerea in sensul ca prin dispozitiile legale atacate s-ar incalca prevederile art.15 alin.(2) din Constitutia Romaniei, privind neretroactivitatea legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, si art.7 pct.1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins: *Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicata in momentul savarsirii infractiunii.*

Atat dispozitiile art.15 alin.(2) din Constitutia Romaniei, cat si textul Conventiei sunt irelevante in cauza, deoarece prevederile legale atacate pe calea exceptiei de constitutionalitate sunt norme de procedura penala care, prin natura lor, nu retroactiveaza, ci se aplica situatiilor procesuale existente sau aparute dupa intrarea in vigoare a legii.

De asemenea, nu poate fi admisa critica de neconstitutionalitate privind incalcarea principiului egalitatii in drepturi, dat fiind ca, asa cum s-a pronuntat constant in jurisprudenta sa, inclusiv prin Decizia nr. 93 din 16 iunie 1999 citata mai sus, art.16 din Legea fundamentala impune ca, in situatii juridice identice sau similare, cetatenilor sa li se aplice acelasi tratament juridic. Or, este evident ca un membru al Guvernului in functie nu se afla in aceeasi situatie juridica cu un fost membru al Guvernului, pentru a beneficia in mod necesar de aceleasi norme speciale de procedura penala menite sa protejeze exercitarea mandatului guvernamental. De altfel, Constitutia Romaniei consacra masuri de protectie a exercitarii mandatului si in cazul altor inalti demnitari, cum sunt Presedintele Romaniei, deputatii si senatorii care se bucura de imunitate numai pe perioada exercitarii mandatului, iar nu si dupa ce mandatul a luat sfarsit.

Este fara temei si sustinerea ca dispozitiile legale criticate contravin dispozitiilor art.21 alin.(3) din Constitutie, privind dreptul la un proces echitabil, caci normele de procedura penala de drept comun aplicabile fostilor membri ai Guvernului, judecati pentru infractiunile savarsite in exercitiul functiei lor asigura desfasurarea unui proces echitabil, in conditii de legalitate si cu respectarea tuturor drepturilor partilor si a garantiilor procesuale.

Avand in vedere aceste considerente, opinez ca este neintemeiata si critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, privind obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor, la prevederile art.11 alin.(1) si ale art.20 alin.(1) si (2), privind obligatia statului de a-si indeplini obligatiile rezultate din tratatele la care este parte si prioritatea reglementarilor internationale mai favorabile, referitoare la drepturile fundamentale ale omului, si la prevederile art.53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
111 useri online

Useri autentificati: