DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi

Decizie neconstitutionalitate din 18-01-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi


Publicata in Monitorul Oficial nr. 104/2007 - M. Of. nr. 104 / 12 feb. 2007

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, exceptie ridicata de Mihaela Marza in Dosarul nr.3.003/325/2006 al Judecatoriei Timisoara, de Sofia Tambalaru in Dosarul nr.2.414/P/2006 al Judecatoriei Targu Jiu si de Elena Iulia Stefanescu in Dosarul nr.1.462/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala. Conexarea dosarelor si dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 ianuarie 2007, in prezenta autoarei exceptiei, Elena Iulia Stefanescu, si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 18 ianuarie 2007.


CURTEA,



avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:

Prin incheierile pronuntate in dosarele nr.3.003/325/2006 al Judecatoriei Timisoara (7 septembrie 2006), nr.2.414/P/2006 al Judecatoriei Targu Jiu (13 septembrie 2006) si nr.1.462/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala (18 septembrie 2006), a fost sesizata Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, exceptie ridicata in aceste dosare de catre Mihaela Marza, de Sofia Tambalaru si, respectiv, de Elena Iulia Stefanescu.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Mihaela Marza a sustinut ca prin abrogarea art.205 si 206 din Codul penal s-au incalcat dispozitiile cuprinse in art.16, 20 si 21 din Constitutie. Sofia Tambalaru a sustinut ca abrogarea dispozitiilor art.206 si 207 din Codul penal contravine dispozitiilor art.21 din Constitutie, intrucat are ca efect *imposibilitatea contestarii de catre magistrati, in justitia penala, a activitatii calomnioase a unor ziaristi care, prin articole defaimatoare, conduc la vatamarea imaginii acestora, nemaipastrandu-se un just echilibru intre interesul general al statului privind imaginea justitiei si dreptul magistratilor de a-si apara onoarea si demnitatea*. Elena Iulia Stefanescu a sustinut ca, intrucat nu exista o lege care sa reglementeze si sa sanctioneze delictele de presa, in conformitate cu prevederile art.30 alin.(8) ultima teza din Constitutie, abrogarea dispozitiilor art.206 si 207 din Codul penal a creat un vid legislativ cu consecinta lipsirii de protectie juridica a victimelor actelor de defaimare prin presa.

Judecatoria Timisoara a comunicat Curtii Constitutionale opinia sa in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat abrogarea art.205 si 206 din Codul penal reprezinta o optiune a legiuitorului in cadrul masurilor de politica penala, care nu contravine prevederilor constitutionale invocate.

Judecatoria Targu Jiu a opinat ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu incalca normele constitutionale deoarece *prin abrogarea dispozitiilor art.206 si 207 din Codul penal nu se poate pune in discutie violarea dreptului constitutional al magistratilor si al oricarei persoane privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil [...], subzistand posibilitatea fiecaruia de reparare a prejudiciului moral prin promovarea unei actiuni civile*.

Tribunalul Sibiu - Sectia penala a aratat ca *vidul legislativ* invocat de autoarea exceptiei *nu atrage calificarea ca neconstitutionala a prevederii incriminate* si ca, in consecinta, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

In conformitate cu dispozitiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul a comunicat punctul sau de vedere in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu instituie nicio discriminare, este in deplina concordanta cu tratatele si conventiile la care Romania este parte si nu ingradeste liberul acces la justitie.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prevederile legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.


CURTEA,



examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.601 din 12 iulie 2006, avand urmatorul cuprins: *Articolele 205, 206, 207 si 2361 se abroga.*

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Referitor la competenta sa, Curtea retine ca art.146 lit.d) din Constitutie nu excepteaza de la controlul de constitutionalitate dispozitiile legale de abrogare si ca, in cazul constatarii neconstitutionalitatii lor, acestea isi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art.147 alin.(1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte. De altfel, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in acelasi sens prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este intemeiata si urmeaza sa fie admisa, pentru considerentele ce se vor expune in cele ce urmeaza.

Dispozitiile art.205, 206 si 207 din Codul penal, abrogate prin art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, au urmatorul cuprins:

- Art.205: Insulta

*Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseste cu amenda.

Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.*;

- Art.206: Calomnia

*Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, se pedepseste cu amenda de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.*;

- Art.207: Proba veritatii

*Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie.*

Obiectul juridic al infractiunilor de insulta si calomnie, prevazute de art.205 si, respectiv, art.206 din Codul penal, il constituie demnitatea persoanei, reputatia si onoarea acesteia. Subiectul activ al infractiunilor analizate este necircumstantiat, iar savarsirea lor se poate produce direct, prin viu grai, prin texte publicate in presa scrisa sau prin mijloacele de comunicare audiovizuale. Indiferent de modul in care sunt comise si de calitatea persoanelor care le comit - simpli cetateni, oameni politici, ziaristi etc. -, faptele care formeaza continutul acestor infractiuni lezeaza grav personalitatea umana, demnitatea, onoarea si reputatia celor astfel agresati. Daca asemenea fapte nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele ar conduce la reactia de facto a celor ofensati si la conflicte permanente, de natura sa faca imposibila convietuirea sociala, care presupune respect fata de fiecare membru al colectivitatii si pretuirea in justa masura a reputatiei fiecaruia. De aceea, valorile mentionate, ocrotite de Codul penal, au statut constitutional, demnitatea omului fiind consacrata prin art.1 alin.(3) din Constitutia Romaniei ca una dintre valorile supreme. Astfel, textul citat din Legea fundamentala prevede ca *Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989 si sunt garantate*.

Avand in vedere importanta deosebita a valorilor ocrotite prin dispozitiile art.205, 206 si 207 din Codul penal, Curtea Constitutionala constata ca abrogarea acestor texte de lege si dezincriminarea, pe aceasta cale, a infractiunilor de insulta si calomnie contravin prevederilor art.1 alin.(3) din Constitutia Romaniei.

In acelasi sens, Curtea retine ca, asa cum corect se arata in motivarea exceptiei ridicate in dosarul Tribunalului Sibiu - Sectia penala, prin abrogarea dispozitiilor legale mentionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar dispozitiei constitutionale care garanteaza demnitatea omului ca valoare suprema. In absenta ocrotirii juridice prevazute de art.205, 206 si 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea si reputatia persoanelor nu mai beneficiaza de nicio alta forma de ocrotire juridica reala si adecvata.

In dezacord cu opinia exprimata in cauza de Judecatoria Targu Jiu, Curtea Constitutionala nu poate retine existenta unei ocrotiri juridice reale prin posibilitatea recunoscuta de instantele judecatoresti persoanelor vatamate prin infractiunile mentionate, de a obtine daune morale in cadrul procesului civil, deoarece o asemenea forma de ocrotire juridica nu este reglementata explicit, ci este instituita pe cale jurisprudentiala. Pe de alta parte, recurgerea la procesul civil, intemeiata, prin analogie, pe dispozitiile art.998 din Codul civil - care reglementeaza raspunderea patrimoniala pentru prejudiciile produse prin fapte ilicite -, nu constituie o protectie juridica adecvata in cazul analizat deoarece dezonoarea este prin natura sa ireparabila, iar demnitatea umana nu poate fi evaluata in bani si nici compensata prin foloase materiale.

Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca abrogarea art.205, 206 si 207 din Codul penal incalca si principiul liberului acces la justitie, consacrat prin art.21 din Constitutie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs efectiv, prevazute in art.6 si, respectiv, art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si principiul egalitatii in drepturi prevazut de art.16 din Constitutie.

Curtea Constitutionala retine ca liberul acces la justitie nu inseamna numai posibilitatea de a te adresa instantelor judecatoresti, ci si de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii dreptului incalcat, corespunzator gravitatii si periculozitatii sociale a vatamarii ce s-a produs. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, de exemplu in cauzele Aydin contra Turciei din 1997, Conka impotriva Belgiei din 2002, ca efectul esential al dispozitiei cuprinse in art.13 din Conventie consta in a impune existenta unui recurs intern ce abiliteaza instanta nationala sa ofere o *reparatie adecvata*, recursul trebuind sa fie *efectiv* atat in cadrul reglementarilor legale, cat si in practica de aplicare a acestora.

Or, inlaturarea mijloacelor penale de ocrotire a demnitatii, ca valoare suprema in statul de drept, determina incalcarea caracterului efectiv al accesului la justitie in aceasta materie. In plus, Curtea constata ca, prin efectul abrogarii analizate, spre deosebire de persoanele ale caror drepturi - altele decat dreptul la onoare si la o buna reputatie - au fost incalcate si care se pot adresa instantelor judecatoresti pentru apararea drepturilor lor, victimele infractiunilor de insulta si calomnie nu au nicio posibilitate reala si adecvata de a beneficia pe cale judiciara de apararea demnitatii lor - valoare suprema, garantata de Legea fundamentala.

Curtea nu-si poate insusi nici opinia comunicata de Judecatoria Timisoara in sensul ca abrogarea art.205, 206 si 207 din Codul penal reprezinta o optiune a legiuitorului in cadrul masurilor de politica penala si ca, in consecinta, exceptia este neintemeiata. Potrivit art.1 alin.(5) din Legea fundamentala, respectarea Constitutiei este obligatorie, de unde rezulta ca Parlamentul nu-si poate exercita competenta de incriminare si de dezincriminare a unor fapte antisociale, decat cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Constitutie. De exemplu, Parlamentul nu ar putea defini si stabili ca infractiuni, fara ca prin aceasta sa incalce Constitutia, fapte in continutul carora ar intra elemente de discriminare dintre cele prevazute de art.4 alin.(2) din Legea fundamentala. Tot astfel, Parlamentul nu poate proceda la eliminarea protectiei juridice penale a valorilor cu statut constitutional, cum sunt dreptul la viata, libertatea individuala, dreptul de proprietate sau, ca in cazul analizat, demnitatea omului. Libertatea de reglementare pe care o are Parlamentul in aceste cazuri se exercita prin reglementarea conditiilor de tragere la raspundere penala pentru faptele antisociale care aduc atingere valorilor prevazute si garantate de Constitutie.

Curtea constata ca abrogarea art.205, 206 si 207 din Codul penal contravine si dispozitiilor art.30 alin.(8) din Constitutie, in cazurile in care infractiunile de insulta si calomnie sunt savarsite prin presa. Textul constitutional mentionat prevede ca *delictele de presa se stabilesc prin lege*. In absenta oricarei distinctii, rezulta ca delictele de presa se pot stabili prin lege speciala - de exemplu, printr-o lege a presei, cum se intampla in Franta - sau prin legea penala comuna, care este in cazul de fata Codul penal. Astfel, dimensiunea constitutionala a delictelor de presa impune ca acestea sa nu poata fi eliminate din legislatie, ci, asa cum s-a aratat, supuse unui regim sanctionator la libera alegere a legiuitorului.

Examinand constitutionalitatea abrogarii art.205, 206 si 207 din Codul penal prin dispozitiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, Curtea Constitutionala are in vedere si prevederile privind libertatea de exprimare, cuprinse in art.30 din Constitutia Romaniei, art.10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art.19 paragraful 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Potrivit art.30 alin.(1) din Constitutia Romaniei, *Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile*.

Acelasi articol al Constitutiei prevede insa in alin.(6) ca *Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine*.

Limitele libertatii de exprimare, prevazute in art.30 alin.(6) din Constitutia Romaniei, concorda intru totul cu notiunea de libertate, care nu este si nu poate fi inteleasa ca un drept absolut. Conceptiile juridico-filozofice promovate de societatile democratice admit ca libertatea unei persoane sie termina acolo unde incepe libertatea altei persoane. In acest sens, art.57 din Constitutie prevede expres obligatia cetatenilor romani, cetatenilor straini si apatrizilor de a-si exercita drepturile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

O limitare identica este, de asemenea, prevazuta in art.10 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in conformitate cu care *Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru [...] protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]*, precum si in art.19 paragraful 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice care stabileste ca exercitiul libertatii de exprimare comporta indatoriri speciale si responsabilitati speciale si ca aceasta poate fi supusa anumitor restrictii care trebuie sa fie expres prevazute de lege, tinand seama de drepturile sau reputatia altora.

Din dispozitiile normative citate rezulta ca nu exista nicio incompatibilitate intre principiul libertatii de exprimare si incriminarea insultei si calomniei, care sa impuna dezincriminarea acestor infractiuni.

In sfarsit, Curtea constata ca incriminari asemanatoare celei cuprinse in textele din Codul penal referitoare la infractiunile contra demnitatii, abrogate prin dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate, unele chiar mai severe, se intalnesc si in legislatiile altor tari europene, precum: Franta, Germania, Italia, Elvetia, Portugalia, Spania, Grecia, Finlanda, Cehia, Slovenia, Ungaria si altele.


DECIZIE


Pentru aceste considerente, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(1) si (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d), al art.29 si al art.31 din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE



Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Mihaela Marza in Dosarul nr.3.003/325/2006 al Judecatoriei Timisoara, de Sofia Tambalaru in Dosarul nr.2.414/P/2006 al Judecatoriei Targu Jiu si de Elena Iulia Stefanescu in Dosarul nr.1.462/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala si constata ca dispozitiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 si 207 din Codul penal, sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2007.



OPINIE SEPARATA


Ceea ce ne desparte de considerentele retinute de majoritatea membrilor Curtii Constitutionale pentru a admite exceptiile si a constata neconstitutionalitatea dispozitiilor art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 nu este optica diferita in legatura cu importanta relatiilor sociale privitoare la apararea demnitatii umane si a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, la libertatea de exprimare, la viata intima, privata si familiala, la onoare sau la propria-i imagine, ci aprecierea diferita a libertatii legiuitorului in alegerea mijloacelor prin care intelege sa-si indeplineasca obligatia constitutionala de a apara aceste valori si de a asigura exercitarea efectiva a acestor drepturi si libertati.

Suntem de acord ca demnitatea umana, consacrata ca valoare suprema chiar prin principiile generale ale Constitutiei, cu garantia prevazuta la art.30 alin.(6) din Legea fundamentala, obliga legiuitorul ca prin elaborarea legislatiei si prin aplicarea acesteia sa asigure ocrotirea adecvata, efectiva si eficienta a acestei valori. Constitutia insa nu stabileste mijloacele juridice prin care trebuie realizata ocrotirea diferitelor valori sociale. Aceasta este lasata la libera apreciere a legiuitorului. Politica penala a statului poate avea diferite imperative si prioritati, in diferite perioade de timp, determinate de frecventa, gravitatea si consecintele anumitor fapte antisociale. In raport cu acestea, legiuitorul stabileste mijloacele juridice prin care se poate realiza protectia diferitelor relatii sociale, inclusiv aprecierea gradului de pericol social al anumitor fapte, care trebuie incriminate si combatute prin aplicarea unor sanctiuni penale.

Avand in vedere aceste prerogative, apartinand exclusiv legiuitorului, aprecierea ca in prezent nu se impune apararea prin mijloace de drept penal a demnitatii, reputatiei si a dreptului persoanei la propria imagine si in consecinta, dezincriminarea faptelor de insulta si de calomnie nu contravine niciunei norme constitutionale, constituind doar o problema de oportunitate si de justificare practica.

Operand aceasta dezincriminare, legiuitorul a avut in vedere ca legislatia in vigoare in alte ramuri ale dreptului asigura suficiente mijloace pentru combaterea si sanctionarea faptelor ce lezeaza demnitatea, onoarea si reputatia persoanei. Nereglementarea explicita a raspunderii civile si a sanctiunilor de aceasta natura, aplicabile in cazul faptelor de insulta si calomnie, nu inseamna vid legislativ. Daca practica instantelor judecatoresti a stabilit existenta unor temeiuri juridice corespunzatoare pentru sanctionarea acestor fapte si apararea intereselor legitime ale victimelor lor, ea demonstreaza ca, in realitate, nu exista un vid legislativ, iar daca se impune completarea, modificarea sau perfectionarea legislatiei, aceasta intra in atributiile exclusive ale legiuitorului.

Demnitatea umana nefiind evaluabila in bani, iar afectarea acesteia fiind ireparabila prin sanctiuni cu caracter civil, nici sanctiunile cu caracter penal nu sunt de natura sa asigure mai multe satisfactii pe acest plan.

Nu putem omite nici existenta unui alt viciu de ordin constitutional si legal al solutiei adoptate cu votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale. Potrivit prevederilor art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992 *Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.*

Decizia la care se refera prezenta opinie separata a fost pronuntata in cadrul controlului concret a posteriori de constitutionalitate. Art.I pct.56 din Legea nr.278/2006 a produs efecte juridice de la data intrarii in vigoare a legii, dupa acea data nemaifiind posibila tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit faptele prevazute de fostele articole 205 si 206 din Codul penal. Decizia Curtii Constitutionale, determinand, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstitutionale, face ca de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sa reintre in vigoare dispozitiile art.205 si 206 din Codul penal, ceea ce echivaleaza cu incriminarea din nou a faptelor de insulta si de calomnie, incriminare ce intra in competenta exclusiva a legiuitorului. In aceste conditii, Curtea Constitutionala devine legislator pozitiv, drept ce nu ii este conferit nici de Constitutie si nici de propria-i lege organica.



OPINIE CONCURENTA


In consens cu majoritatea judecatorilor Curtii, consider ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale. Consider insa, totodata, fara a nega neaparat forta si coerenta argumentarii care impune o asemenea solutie, ca anumite sublinieri, nuantari si explicitari, in cuprinsul sau, ar fi fost benefice. Prezenta opinie concurenta isi propune sa le infatiseze.

Achiesand la teza caracterului neconstitutional al dispozitiilor legale in cauza, opinez, insa, ca acesta este determinat, in primul rand, de incalcarea art.30 alin.(6) din Constitutie, asa cum rezulta din analiza ce urmeaza. Dupa ce, in alin.(1), textul constitutional mentionat defineste notiunea de libertate de exprimare, prin prisma obiectului si a modalitatilor de exteriorizare, consacrand caracterul lor inviolabil, in alin.(6) prevede limitele exercitarii acesteia si inca de o maniera transanta, ce rezulta din formula prohibitiva utilizata: *Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine*. Asadar, in viziunea legiuitorului constituant, libertatea de exprimare nu are caracter absolut, ci, asemeni oricarui alt drept sau altei libertati, este garantata si protejata numai in masura in care este valorificata in mod legitim, cu respectarea si, deci, fara a aduce atingere drepturilor sau libertatilor in egala masura ocrotite ale altor persoane. Evident, o atare constructie nu are in sine nimic insolit, nefacand decat sa dea expresie teoriei abuzului de drept, care poate si trebuie considerata una dintre trasaturile fundamentale ale statului de drept. Valorificarea arbitrara a libertatii de exprimare, cu incalcarea limitelor sale constitutionale, o lipseste de legitimitate si, prin aceasta, de protectia autoritatii publice. De aceasta protectie urmeaza sa beneficieze, in schimb, titularii atributelor personale nepatrimoniale astfel incalcate, care vor fi indreptatiti sa apeleze la forta coercitiva a statului pentru a obtine incetarea incalcarii si repararea eventualului prejudiciu cauzat. O vor putea face utilizand oricare dintre formele de raspundere juridica prevazute in sistemul nostru de drept, plenitudinea de protectie constituind regula in aceasta materie si, ca atare, gasindu-si aplicare, in masura in care textul constitutional nu prevede expres ca una sau alta dintre formele de raspundere nu este incidenta.

Neconstitutionalitatea art.1 pct.56 din Legea nr.278/2006 decurge, asadar, din imprejurarea ca, interpretand gresit tacerea legiuitorului constituant cat priveste modalitatile de raspundere juridica care pot interveni in ipoteza textului, legiuitorul ordinar a considerat ca poate sa restranga mijloacele de protectie puse la dispozitia celui prejudiciat in atributele sale personale, prin exercitarea abuziva a libertatii de exprimare; a facut-o procedand la dezincriminarea infractiunilor de insulta si calomnie, inlaturand, astfel, raspunderea penala din randul formelor de raspundere juridica pe care le poate antrena valorificarea arbitrara, cu consecinte prejudiciabile, a libertatii de exprimare.

Pe linia de gandire care aici intereseaza, este esential de subliniat ca neprecizarea, in cuprinsul art.30 alin.(6) din Constitutie, a mijloacelor juridice prin care se asigura ocrotirea valorilor sociale, a caror incalcare este interzisa tot acolo, nu poate fi inteleasa ca o legitimare a legiuitorului ordinar de a stabili aceste mijloace juridice, potrivit propriei sale aprecieri. Intr- adevar, ori de cate ori legiuitorul constituant a simtit nevoia implicarii legiuitorului ordinar in definirea unui drept fundamental sub aspectul continutului si/sau al limitelor exercitarii sale, a consacrat in terminis competenta acestuia, modalitate utilizata in art.25 privind dreptul la libera circulatie, art.43 privind dreptul la greva, art.44 privind dreptul de proprietate privata etc. Asa fiind, tacerea textului constitutional nu poate fi interpretata decat in sensul la care am subscris, cu consecinta neconstitutionalitatii solutiei legislative adoptate.

Dezincriminarea infractiunilor de insulta si calomnie a fost sustinuta de o mare parte a opiniei publice, fiind considerata ca o componenta a reformei legislative, de natura sa asigure *europenizarea* legislatiei autohtone. In conditiile in care, insa, majoritatea tarilor europene, inclusiv Franta, Germania, Spania, Italia, Elvetia etc., continua sa incrimineze aceste infractiuni, pretinsul deziderat enuntat apare ca lipsit de orice suport in realitate. Intr-adevar, nu se vede care ar fi tarile, altele decat cele mentionate, constitutive de model de politica europeana in aceasta materie si carora, ca urmare a abrogarii infractiunilor de insulta si calomnie, ar urma sa le semene Romania. Evident, asemenea tari nu exista!

Dezincriminarea insultei si calomniei si, prin aceasta, lipsirea de protectia legii penale a unor valori a caror incalcare este prohibita prin Constitutie nu numai ca este lipsita de un model de referinta relevant, ci, totodata, contravine exigentelor conventionale internationale in materie.

Astfel, potrivit art.10 pct.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, *exercitarea acestor libertati (libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei, in calitate de componente ale libertatii de exprimare, potrivit pct.1 al aceluiasi articol - n.n.) ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]*. Am reprodus in terminis textul acestui articol care constituie sediul materiei, pentru a evidentia ca, in viziunea conventiei, nu exista nicio incompatibilitate intre exercitarea plenara a libertatii de exprimare si limitarile sau sanctiunile - inclusiv de natura penala - impuse de ocrotirea unor drepturi si interese legitime. In consecinta, teza, atat de populara la noi si considerata a avea caracter axiomatic, potrivit careia existenta raspunderii penale este de natura sa afecteze libertatea de exprimare isi releva lipsa de fundament si caracterul hazardat.

Daca, pentru ratiunile infatisate, pe care le consider peremptorii, solutia adoptata de Curte, in prezenta cauza, este corecta pe fond, nu mai putin se cer examinate, ca o continuare fireasca si logica a preocuparilor declarate, efectele deciziei prin care un text legal abrogator a fost lipsit de eficienta juridica, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii sale, pentru a vedea daca si in ce masura aceste efecte se circumscriu cadrului legal de functionare a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art.147 alin.(1) din Constitutie, pe durata a 45 de zile de la publicarea deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, textul legal constatat ca fiind neconstitutional este suspendat de drept, iar dupa expirarea acestui termen isi inceteaza efectele, daca nu a fost pus de acord cu prevederile Constitutiei. Dupa cum s-a remarcat, suspendarea de drept a textului abrogator determina reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate.

Or, asa fiind, s-a sustinut prin solutia adoptata, Curtea isi aroga calitatea de legiuitor pozitiv, contravenind astfel dispozitiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, potrivit carora *...se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului*. O examinare atenta a argumentelor aduse in favoarea acestui punct de vedere indreptateste serioase rezerve in ceea ce-l priveste.

Intrucat, pe de o parte, prin efectul constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare, reintra in vigoare aceleasi dispozitii care fusesera abrogate si nu altele noi, este dificil de sustinut ca astfel Curtea isi aroga calitatea de legiuitor pozitiv.

De asemenea, in masura in care reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate nu constituie decat un efect mediat al deciziei Curtii, de constatare a neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare, si nu un efect direct al acesteia, nu exista suficient temei pentru teza avansata.

In sfarsit, in conditiile in care interdictia de modificare sau completare, instituita prin art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, se refera exclusiv la prevederile supuse controlului, iar in prezenta cauza obiectul controlului il constituie dispozitia abrogatoare, in vreme ce supuse modificarii sau completarii sunt prevederile abrogate, repuse in vigoare, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii celei dintai, pretinsa incalcare a textului legal mentionat nu poate fi retinuta.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
143 useri online

Useri autentificati: