DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Decizie neconstitutionalitate

Decizia nr. 148 din 21 februarie 2007 asupra sesizarii privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului

Decizie neconstitutionalitate din 21-02-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



Decizie neconstitutionalitate
Decizia nr. 148 din 21 februarie 2007 asupra sesizarii privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului


Publicata in Monitorul Oficial nr. 162/2007 - M. Of. nr. 162 / 7 mar. 2007

Cu adresa nr.XXX/253 din 14 februarie 2007, secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale sesizarea grupului parlamentar Dreptate si Adevar PNL - PD, prin care se solicita ca, in conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. c) din Constitutie, sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea nr.28 din 24 octombrie 2005 si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005.

Sesizarea este semnata de liderul grupului parlamentar Dreptate si Adevar PNL-PD, senator Puiu Hasotti, si este sustinuta cu semnaturile a 26 senatori din totalul de 42 senatori membri ai acestui grup parlamentar, si anume: Basgan Ion, Carlan Dan, Cismaru Ivan, Cazacu Cornelia, David Cristian, David Gheorghe, Dumitrescu Ion Mihai, Dumitru Constantin, Hasotti Puiu, Iotcu Petru Nicolae, Lupoi Mihail, Marinescu Marius, Melescanu Teodor Viorel, Mereuta Mircea, Neagu Nicolae, Oprea Mario Ovidiu, Pacuraru Paul, Popa Aron Ioan, Prodan Tiberiu Aurelian, Petre Maria, Popa Dan Gabriel, Radulescu Cristache, Stroe Radu, Serbanescu Verginia, Tirle Radu si Vraciu Jan, formand obiectul Dosarului nr.201C/2007.

Autorii sesizarii de neconstitutionalitate considera ca prevederile art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului incalca principiul separatiei puterilor in stat si dispozitiile art.106 si 112 alin.(2) din Constitutie.

In sustinerea neconstitutionalitatii prevederilor art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului, se arata ca obligativitatea motiunilor simple incalca principiul separatiei puterilor in stat, „Parlamentul neavand calitatea sa decida asupra unor chestiuni care tin exclusiv de organizarea si functionarea Guvernului. Autorii sesizarii considera ca „Legiuitorul constitutional, in respectul principiului echilibrului puterilor in stat, nu a inteles sa dea o finalitate obligatorie hotararilor Senatului, prin care se consemneaza rezultatul unei motiuni simple*. Nici Regulamentul Camerei Deputatilor nu prevede obligativitatea pentru Guvern a hotararilor Parlamentului, fapt ce demonstreaza ca „Guvernul are decizia cu privire la aplicarea masurilor referitoare la problemele de politica interna dezbatute in cadrul motiunii*.

Se mai arata, in finalul sesizarii, ca adoptarea unei motiuni simple prin care se solicita demiterea ministrului justitiei nu se incadreaza in prevederile art.106 din Constitutie, potrivit carora „Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.*

In conformitate cu dispozitiile art.27 alin.(2) si (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintelui Senatului, pentru a trimite punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, insa presedintele Senatului a comunicat, la data de 20 februarie 2007, punctul sau de vedere, in care arata urmatoarele:

1. Dispozitiile art.67 din Constitutie, care prevad ca actele juridice ale Parlamentului sunt legile, hotararile si motiunile, determina natura juridica a motiunii simple. Intrucat textul constitutional nu face distinctie intre motiunea simpla si motiunea de cenzura, rezulta ca ambele produc efecte juridice si de ordin politic. In doctrina juridica, motiunile sunt considerate acte care produc efecte juridice, iar actele exclusiv politice sunt declaratiile, apelurile, mesajele, scrisorile, rezolutiile si altele.

2. Prin urmare, o motiune adoptata in conditiile art.112 alin.(2) din Constitutie produce efecte juridice, iar problemele de politica interna, la care se refera textul constitutional, „este greu sa nu vizeze activitati coordonate de membri ai cabinetului.* Aceasta concluzie rezulta si din coroborarea dispozitiilor constitutionale ale art.112 alin.(2) cu art.102 alin.(1) in care se mentioneaza rolul Guvernului de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si cu cele ale art.107 alin.(1) care stabileste competenta primului-ministru de a conduce si controla activitatea membrilor Guvernului. Intrucat „primul-ministru conduce activitatea Guvernului, fara a avea putere de injonctiune [...], odata ce s-a formulat o motiune simpla* al carei continut „releva aspecte negative grave in modul in care se aplica programul de guvernare intr-un domeniu sau altul al administratiei publice, este logic si firesc ca motiunea sa se finalizeze prin solicitarea demiterii, in sensul revocarii ministrului de resort.* In acest sens se mentioneaza ca in perioada 2000-2004 in Senat s-au dezbatut doua motiuni simple, iar la Camera Deputatilor alte sapte asemenea motiuni, in fiecare fiind solicitata si demiterea unor ministri.


CURTEA,



examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctul de vedere al presedintelui Senatului, dispozitiile criticate din Regulamentul Senatului, raportate la prevederile Constitutiei Romaniei si dispozitiile Legii nr.47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele :

Curtea a fost legal sesizata, potrivit dispozitiilor art.146 lit.c) din Constitutie, precum si celor ale art.1 alin.(1) si (2) art.2 alin.(1) si (3) si art.10 alin.(2), art.11 lit.A.c), art.27 alin.(1) si (2) din Legea nr.47/1992, si este competenta sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.

Obiectul sesizarii il constituie prevederile art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005, ce au urmatorul cuprins: “Motiunile simple adoptate de Senat se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate.*

Dispozitiile constitutionale considerate ca fiind incalcate prin textele criticate sunt cele ale art.1 alin.(4) si art.106 din Constitutie, al caror cuprins este urmatorul:

- Art.1 alin.(4): „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale. *;

- Art.106: „Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.*

In esenta, autorii sesizarii considera ca sunt neconstitutionale prevederile art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului, deoarece prevad ca motiunile simple „sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate.*

Curtea Constitutionala a statuat in mod constant, in jurisprudenta sa, ca regulamentele Camerelor Parlamentului, fiind aprobate prin hotarari care reglementeaza organizarea interna, proprie Camerei respective, prevederile acestora nu pot stabili drepturi si obligatii decat pentru parlamentari, precum si pentru autoritatile, demnitarii si functionarii publici, in functie de raporturile constitutionale pe care le au cu Camera. (De exemplu: Deciziile nr.45 si 46 din 17 mai 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.131 din 27 mai 1994, si Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.446 din 23 mai 2006). Prin Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1022 din 17 noiembrie 2005, Curtea Constitutionala a declarat prevederile art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului ca fiind contrare dispozitiilor art.64 alin.(1) din Constitutie, pentru ca „stabileste obligatii pentru alte subiecte de drept decat cele la care se refera organizarea si functionarea acestei Camere a Parlamentului*.

Cele statuate in jurisprudenta mentionata, in legatura cu regulamentele parlamentare, isi mentin valabilitatea cu privire la orice hotarare sau la orice motiune simpla adoptata ca act juridic al Camerei Deputatilor sau Senatului, in conformitate cu art.67 din Constitutie.

Curtea retine ca, Guvernul se afla in raporturi constitutionale cu Parlamentul si cu cele doua Camere ale acestuia. In ceea ce priveste motiunea simpla, aceasta este reglementata de Constitutie in Titlul III – „Autoritatile publice*, Capitolul IV – „Raporturile Parlamentului cu Guvernul*, ca fiind o forma a controlului parlamentar asupra Guvernului si asupra celorlalte organe ale administratiei publice. Conditiile si formele de exercitare a functiei de control parlamentar, precum si limitele controlului, rezulta din prevederile art.111 si art.112 din Constitutie, potrivit carora:

- Art.111 – „(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie.

(2) Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.*

- Art.112 – „(1) Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului.

(2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari.*

Curtea constata ca din aceste reglementari constitutionale rezulta obligatia Guvernului si a celorlalte organe ale administratiei publice ca, in cadrul controlului parlamentar, sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. De asemenea, este prevazuta obligatia Guvernului si a fiecaruia dintre membrii sai de a raspunde la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului. Regulamentele parlamentare pot sa prevada conditiile in care trebuie sa fie date raspunsurile, insa nu pot sa stabileasca si obligatia Guvernului sau a membrilor sai de a lua anumite masuri concrete, considerate de parlamentari ca fiind necesare.

Potrivit alin.(2) al art.112, prin adoptarea unei motiuni simple, Camera Deputatilor sau Senatul isi exprima pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari.

Curtea retine, insa, ca textul constitutional mentionat nu prevede posibilitatea ca, printr-o asemenea motiune, oricare dintre Camerele Parlamentului, odata cu exprimarea pozitiei sale, sa dispuna si luarea unor masuri concrete obligatorii pentru Guvern, cum ar fi revocarea din functie a unui ministru, si nici nu abiliteaza Camerele sa prevada in regulament o atare posibilitate.

Curtea retine ca in sistemul constitutional al Romaniei, ca si in majoritatea celorlalte tari, controlul parlamentar, in general, este fara sanctiune. Unica exceptia cand controlul parlamentar are si sanctiune este cea in care acest control se exercita prin motiunea de cenzura, a carei adoptare are ca finalitate demiterea Guvernului.

Curtea Constitutionala constata ca notiunea de „motiune simpla* a fost introdusa in Constitutie cu prilejul revizuirii acesteia, cand, prin noua redactare a art.112 alin.(2), s-a largit si continutul motiunii, Camera care o adopta putand sa-si exprime pozitia nu numai cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari, ci si cu privire la alte probleme ale politicii interne sau externe.

Prin motiunea simpla s-a pus la dispozitia parlamentarilor un instrument mai eficient de realizare a functiei de control a Parlamentului asupra Guvernului, dar adoptarea unei motiuni simple nu are ca efect juridic direct revocarea unui membru al acestuia. Motiunea simpla are, insa, efecte in plan politic, marcand o victorie a fortelor politice care au initiat-o si sustinut-o, cu un ecou corespunzator in opinia publica. Asadar, lipsa unui asemenea efect juridic a motiunii simple nu atrage consecinta anihilarii efectelor sale politice, deoarece, in situatia in care executivul ignora motiunea simpla, cele doua Camere ale Parlamentului au posibilitatea sa recurga, daca se impune, la motiunea de cenzura.

Curtea Constitutionala retine ca, sub aspectul efectelor asupra Guvernului si a membrilor sai, exista deosebiri substantiale intre cele doua tipuri de motiune. Astfel, investirea Guvernului are loc, potrivit art.103 alin.(3) din Constitutie, prin acordarea increderii Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, in urma dezbaterii, in sedinta comuna a celor doua Camere, a programului si listei Guvernului. Retragerea increderii acordate Guvernului se face, potrivit art.113 alin.(1) din Constitutie, prin adoptarea unei motiuni de cenzura, in sedinta comuna a celor doua Camere, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Spre deosebire de motiunea simpla, adoptarea motiunii de cenzura are ca efect juridic direct demiterea Guvernului in intregul sau.

Cel de al treilea tip de motiune, cunoscut in legislatia si practica mai multor tari, respectiv, motiunea individuala, nu este prevazut de Constitutia Romaniei. Motiunea individuala are efecte juridice similare celor ale motiunii de cenzura, dar nu asupra intregului Guvern, ci numai asupra unor membrii ai acestuia, individualizati. Ca atare, introducerea unei cereri privitoare la demiterea unui membru al Guvernului intr-o motiune simpla nu poate crea obligatii juridice pentru Guvern, primul-ministru sau alte persoane.

In ceea ce priveste, insa, revocarea unui membru al Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala, Curtea retine ca, potrivit prevederilor art.85 alin.(2) din Constitutie, acesta poate fi revocat sau numit exclusiv de Presedintele Romaniei, la propunerea primului- ministru.

Articolul 106 din Constitutie prevede, printre situatiile in care inceteaza functia de membru al Guvernului, si „alte cazuri prevazute de lege*. Nici Constitutia si nici o alta lege nu prevede incetarea functiei de membru al Guvernului prin revocarea obligatorie pe baza unei motiuni simple. Motiunea simpla este un act juridic dar nu produce un astfel de efect.

Considerentele expuse in cele ce preced nu duc la concluzia ca motiunea simpla nu are nici un fel de efecte juridice si ca nu ar avea caracter obligatoriu. Este incontestabil ca motiunea simpla nu produce efecte juridice ipso iure, ci efecte juridice ipso facto. Printr-o asemenea motiune, Camera care o adopta isi exprima pozitia asupra unor probleme importante ale politicii interne si externe si poate sa constate deficiente in diverse domenii ale activitatii Guvernului , a organelor administratiei publice, a conducatorilor ori a membrilor acestora. Guvernul si organele administratiei publice sunt obligate sa tina seama de continutul motiunii si sa actioneze in sensul pozitiei exprimate de Camera, in vederea remedierii deficientelor semnalate. Caracterul obligatoriu nu inseamna, insa, ca Guvernul sau vreun alt organ al administratiei publice ar fi obligat sa execute dispozitii cuprinse in motiune cu privire la luarea unor masuri cu caracter organizatoric, cum sunt numirea si eliberarea din functie, care prin Constitutie sau prin alte legi sunt date in competenta lor exclusiva.

Curtea observa ca in sensul acestor considerente sunt si dispozitiile art.164 din Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit carora, „In cazul in care o motiune simpla este aprobata, hotararea Camerei se va trimite Guvernului, care va tine cont de pozitia exprimata in cuprinsul respectivei motiuni*, intrucat sintagma „va tine cont* determina caracterul „ipso facto* al efectelor juridice.


DECIZIE


Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile art.146 lit. c) din Constitutie, precum si prevederile art.10 alin.(2), art.11 lit.A.c), art.27 alin.(1) si (2) din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,


CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii

DECIDE



Constata ca prevederile art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotararea Senatului Romaniei nr.28 din 24 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005, sunt constitutionale in masura in care adoptarea unei motiuni simple de catre Senat nu il obliga pe primul-ministru sa propuna revocarea unui membru al Guvernului a carui activitate a facut obiectul motiunii.

Definitiva si obligatorie.

Decizia se comunica presedintelui Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


OPINIE CONCURENTA


Decizia la care se refera prezenta opinie concurenta a fost adoptata cu votul unanim al membrilor Curtii Constitutionale participanti la dezbaterea cauzei, toti fiind de acord cu constatarea ca dispozitiile cuprinse in cea de a doua teza a art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului sunt in concordanta cu dispozitiile si principiile Constitutiei conditionat de modul de interpretare a efectelor juridice determinate de caracterul obligatoriu al unei motiuni simple adoptate de una dintre Camerele Parlamentului.

Am considerat necesara formularea acestei opinii concurente pentru a ne exprima, si pe aceasta cale, parerea ca efectele juridice ale motiunii simple presupun o examinare complexa, in mod abstract, a textului din Regulamentul Senatului mentionat, iar nu numai cu referire la o dispozitie concreta a unei anumite motiuni adoptate in baza acestui text, cum este, in speta, obligarea Guvernului sa demita un membru al sau.

Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca, exercitarea atributiei prevazute de art.146 lit.c) din Constitutie priveste exclusiv controlul constitutionalitatii prevederilor regulamentelor Parlamentului, iar nu si controlul constitutionalitatii hotararilor si masurilor adoptate de Camerele Parlamentului in aplicarea regulamentelor proprii. Rezolvarea problemelor ridicate de hotararile adoptate si de masurile dispuse de Camerele Parlamentului se poate face exclusiv pe cai si prin proceduri parlamentare.

In cauza de fata obiectul controlului de constitutionalitate l-a constituit teza a doua a art.157 alin.(2) din Regulamentul Senatului, potrivit careia motiunile simple adoptate de Senat „sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate*.

Chiar daca sesizarea pentru exercitarea controlului de constitutionalitate a fost determinata de o dispozitie concreta din motiunea simpla, adoptata de Senat la 13 februarie 2007, autorii sesizarii au criticat temeiul juridic regulamentar al dispozitiei respective, considerand ca fiind neconstitutionala prevederea din Regulamentul Senatului care a fost invocat drept temei juridic al dispozitiei cuprinse in motiune. In aceasta situatie, Curtea Constitutionala, trebuia sa examineze natura si intinderea efectelor motiunii simple prevazute de art. 157 alin. (2) din Regulamentul Senatului, prin raportare la Dispozitiile Constitutiei.

Motiunea simpla constituie un instrument important al controlului parlamentar exercitat asupra Guvernului si a organelor administratiei publice, control ale carui conditii, forme si limite de exercitare, precum si efecte juridice sunt reglementate in Capitolul IV din Titlul III al Constitutiei.

Spre deosebire de formele de control parlamentar care implica obligatia de natura juridica a Guvernului de a indeplini masurile adoptate de Parlament – si anume, motiunea de cenzura, angajarea raspunderii Guvernului si delegarea legislativa – formele de control parlamentar prevazute de art. 111 si art. 112 din Constitutie nu implica efecte de aceasta natura. Astfel, prin art.111 si art.112 din Constitutie s-a prevazut obligatia Guvernului si a celorlalte organe ale administratiei publice ca, in cadrul controlului parlamentar, sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. De asemenea, s-a prevazut obligatia Guvernului si a fiecaruia dintre membrii sai, de a raspunde la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului. In aplicarea acestor prevederi constitutionale, regulamentele parlamentare pot stabili conditiile in care trebuie date raspunsurile, iar nu si obligatia Guvernului sau a membrilor sai de a lua anumite masuri concrete, considerate de parlamentari ca fiind necesare.

Potrivit alin.(2) al art.112, prin adoptarea unei motiuni simple, Camera Deputatilor sau Senatul isi exprima pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari. Textul constitutional, nu prevede posibilitatea ca, printr-o asemenea motiune, oricare dintre Camerele Parlamentului, odata cu exprimarea pozitiei sale, sa dispuna si luarea unor masuri organizatorice concrete care obliga Guvernul si nici nu abiliteaza Camerele sa reglementeze prin regulament o atare posibilitate.

Notiunea de „pozitie exprimata* semnifica parerea sustinatorilor motiunii simple si a Camerei care o adopta cu majoritate de voturi prevazuta de Constitutie, cu privire la anumite probleme importante ale politicii interne sau externe, cu privire la modul cum au fost tratate si rezolvate acestea sau cu privire la modul cum ar trebui gestionate si solutionate. Exprimarea pozitiei poate sa cuprinda si aprecieri cu privire la necesitatea ori oportunitatea unor masuri concrete ce ar urma sa fie luate de Guvern sau de alte organe ale administratiei publice, dar nu si obligarea acestora la executarea masurilor in privinta carora Constitutia si alte legi stabilesc atributia ori competenta lor exclusiva.

Suntem de acord, fara rezerve, ca, motiunea simpla, ca instrument al controlului parlamentar si ca un act politico-juridic, adoptat de oricare dintre Camerele Parlamentului, trebuie sa aiba o finalitate, concretizata prin masuri cu caracter de obligativitate. Aceasta obligativitate, de natura politica, inseamna ca, Guvernul, organele administratiei publice si celelalte persoane vizate, in masura in care se afla in raporturi constitutionale cu Parlamentul, trebuie sa tina cont de pozitia Camerei care a adoptat motiunea, de masurile considerate ca fiind necesare sau oportune in directionarea, organizarea si desfasurarea activitatii pentru rezolvarea problemelor ce au constituit obiectul motiunii.

Motiunea simpla are o forta juridica inferioara legii. De aceea, aceasta nu poate contine dispozitii prin care sa fie modificate atributiile sau competentele Guvernului ori ale organelor ale administratiei publice, sa oblige aceste autoritati publice sa ia masuri a caror apreciere si realizare intra, potrivit Constitutiei sau legii, in competenta lor exclusiva. In asemenea chestiuni Camera Parlamentului, prin continutul motiunii simple, poate face aprecieri cu privire la necesitatea, utilitatea si eficienta prevazuta a anumitor masuri concrete, poate sa formuleze recomandari, de care autoritatile publice vizate trebuie sa tina cont,dar decizia le apartine. Fara indoiala, ignorarea acestor aprecieri si recomandari, in raport cu consecintele pe planul realizarii politicii generale, a programului de guvernare, pentru care Parlamentul a acordat incredere Guvernului, poate atrage dupa sine raspunderi si sanctiuni politice, mergand pana la retragerea increderii.

In lumina considerentelor expuse, apreciem ca limitele caracterului obligatoriu al motiunii simple nu pot fi extinse, spre exemplu, asupra problemelor privind organizarea si functionarea autoritatilor publice vizate, infiintarea sau desfiintarea unor ministere, infiintarea, organizarea sau desfiintarea unor organe de specialitate in subordinea Guvernului ori a ministerelor, numirea sau eliberarea din functie a unor persoane sau alte probleme similare. Credem de asemenea ca, printr-o motiune simpla, Guvernul nu poate fi obligat nici la elaborarea unor proiecte de lege cu continut si sens de reglementare considerate necesare de sustinatorii motiunii. Potrivit art.74 alin.(1) din Constitutie, Guvernul are drept de initiativa legislativa, drept pe care il exercita din propria-i vointa in vederea infaptuirii programului de guvernare aprobat de Parlament. Acelasi drept de initiativa il au deputatii si senatorii, care in cadrul procesului de legiferare pot propune si adopta amendamente si la proiectul de lege initiat de Guvern, neavand nici un sens ca printr-o motiune simpla sa oblige Guvernul sa elaboreze un proiect de lege cu continut prestabilit.

Acceptarea depasirii acestor limite, ar insemna sa se permita imixtiunea unei autoritati publice apartinand uneia dintre puterile din stat in competentele si atributiile unor autoritati publice apartinand altei puteri din stat, contrar principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constitutie.




OPINIE CONCURENTA


Suntem de acord cu solutia pronuntata in Decizia nr. 148/2007 in sensul ca prevederile art.157 alin.2 din Regulamentul Senatului aprobat prin Hotararea Senatului Romaniei nr.28 din 24 octombrie 2005 sunt constitutionale in masura in care insa, adaugam noi, adoptarea unei motiuni simple de catre Senat nu-l obliga pe primul-ministru sa propuna neconditionat revocarea unui membru al Guvernului a carui activitate a facut obiectul motiunii.

Asa dupa cum se cunoaste, Constitutia revizuita, in art.112 alin.2 reglementeaza dreptul Camerei Deputatilor sau al Senatului de a putea adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari. Or, daca legiuitorul constituant a considerat ca trebuie reglementata si motiunea simpla alaturi de motiunea de cenzura, inseamna ca a avut in vedere, mai ales, efectele pe care le produce fiecare dintre acestea. Daca motiunea de cenzura adoptata de Parlament duce la caderea Guvernului, se poate pune intrebarea ce efecte produce motiunea simpla introdusa in fata unei singure Camere, ce are ca obiect analizarea activitatii unui minister prin care se cere si revocarea din functie a ministrului.

In opinia noastra, adoptarea unei motiuni simple poate produce si efecte juridice, nu numai politice, ce constau si in dreptul Primului-ministru de a revoca dar nu neconditionat din functie ministrul in cauza, tinand seama de recomandarile cuprinse in motiunea simpla adoptata de catre Senat sau Camera Deputatilor.

In acest sens, socotim ca Regulamentul Camerei Deputatilor, in art.164, este mult mai explicit in sensul ca *in cazul in care o motiune simpla este aprobata, hotararea Camerei se va transmite Guvernului care va tine cont de pozitia exprimata in cuprinsul respectivei motiuni*.

De aceea, dispozitiile art.157 alin.2 din Regulamentul Senatului care prevad ca motiunile simple *sunt obligatorii pentru Guvern si membrii sai, precum si pentru celelalte persoane vizate* sunt constitutionale, dand posibilitatea acestuia de a lua masuri pentru imbunatatirea activitatii avuta in vedere de motiune si nu exclude posibilitatea revocarii din functie a ministrului (art.106 din Constitutie), urmare a controlului parlamentar exercitat prin motiunile simple.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
16 useri online

Useri autentificati: