RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. LXIV (64) din 15 octombrie 2007 cu privire la inaplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala pentru petenti sau intimati in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278^1 din acelasi cod
Publicata in Monitorul Oficial nr. 537/2008 - M. Of. nr. 537 / 16 iul. 2008
|
|
Dosar nr. 33/2007
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278^1 din acelasi cod.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 86 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nitu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca, in cauzele care au ca obiect plangeri formulate in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, asistenta juridica pentru petenti si intimati nu este obligatorie.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, in cauzele ce au ca obiect plangeri formulate in conditiile art. 278^1 din acelasi cod, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instante au considerat ca asistenta juridica este obligatorie daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea ce a facut obiectul solutiei de netrimitere in judecata este de 5 ani inchisoare sau mai mare.
In sprijinul acestei opinii s-a relevat ca dispozitiile art. 171 alin. 3 si 4 din Codul de procedura penala, care instituie obligativitatea asistentei juridice in cursul judecatii, nu conditioneaza aceasta obligatie de o anume calitate a partilor din proces, cum ar fi aceea de invinuit sau inculpat.
Alte instante, dimpotriva, au considerat ca nu este obligatorie asigurarea asistentei juridice pentru petenti sau intimati in cauzele ce au ca obiect plangeri formulate in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala, apreciind ca obligativitatea acesteia este consacrata numai pentru cursul judecatii, iar nu si la solutionarea unei atare plangeri, cand rezolutia sau ordonanta atacata trebuie verificata doar pe baza lucrarilor din dosarul cauzei.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Prin art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala se prevede ca *in cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare*, subliniindu-se in acest sens, prin alin. 4 al aceluiasi articol, ca in situatia in care invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, instanta de judecata are obligatia sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.
Pe de alta parte, este de observat ca prin art. 278^1 din Codul de procedura penala se prevede ca actele procurorului de netrimitere in judecata, care pot forma obiectul plangerilor formulate de persoana vatamata sau orice alte persoane ale caror interese au fost vatamate, sunt: rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau de clasare, ordonanta de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale, precum si dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu.
Dar in aceasta privinta trebuie avut in vedere ca plangerea formulata in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala este un drept procesual al partii de sesizare a instantei numai pentru realizarea controlului judecatoresc asupra solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata date de catre procuror, fara sa constituie insasi sesizarea instantei cu judecarea propriu-zisa a acelei cauze penale in prima instanta.
De altfel, Curtea Constitutionala, prin deciziile nr. 165/2006 si 654/2006, pronuntandu-se asupra constitutionalitatii art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, a statuat ca judecarea plangerii impotriva actelor procurorului de netrimitere in judecata are o natura juridica deosebita, care nu vizeaza solutionarea propriu-zisa a cauzei penale, ci constituie doar un mijloc procedural prin care se realizeaza examinarea actelor procurorului atacate sub aspectul legalitatii.
Or, atat timp cat o atare plangere nu atrage judecata propriu-zisa a cauzei, nu se poate considera ca ar fi indeplinita conditia prevazuta in art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, care impune obligativitatea asigurarii asistentei juridice.
Sub acest aspect trebuie retinut ca, in raport cu dispozitiile art. 171 din Codul de procedura penala, asistenta juridica este obligatorie numai in cazul in care persoana vizata are calitatea de invinuit ori inculpat.
Cum in cazul plangerilor formulate in temeiul art. 278^1 din Codul de procedura penala intimatii nu au in fata instantei o atare calitate, deoarece prin ordonanta sau prin rezolutia procurorului s-a dat o solutie de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a acesteia ori de neincepere a urmaririi penale, se impune sa se constate ca, in cauzele avand ca obiect asemenea plangeri, nu este obligatorie asistenta juridica pentru petenti sau intimati.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide ca dispozitiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca asistenta juridica nu este obligatorie in cauzele ce au ca obiect plangeri formulate in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala.
DECIZIE
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Dispozitiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca:
Asistenta juridica nu este obligatorie, pentru petenti sau intimati, in cauzele ce au ca obiect plangeri formulate in conditiile art. 278^1 din Codul de procedura penala.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15 octombrie 2007.
|
|
