DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. LIX (59) din 24 septembrie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000, precum si a dispozitiilor art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 24-09-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. LIX (59) din 24 septembrie 2007 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000, precum si a dispozitiilor art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal


Publicata in Monitorul Oficial nr. 274/2008 - M. Of. nr. 274 / 7 apr. 2008



Dosar nr. 30/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000 in cazul infractiunilor prevazute la art. 256 si 257 din Codul penal, referitor la problema daca bunurile ce au facut obiectul infractiunii se restituie persoanelor care le-au dat in cazul in care denunta fapta anterior sesizarii organului de urmarire penala, precum si cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal, atunci cand mituitorul se denunta, iar fapta este incadrata conform Legii nr. 78/2000.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 93 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, solicitand sa fie admis in sensul de a se stabili ca dispozitiile art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000, referitoare la nepedepsirea faptuitorului si restituirea banilor, valorilor sau oricaror altor bunuri care au facut obiectul infractiunii, sunt aplicabile numai in cazul infractiunii prevazute la art. 6^1 din Legea nr. 78/2000, nefiind incidente si in cazul infractiunilor prevazute la art. 256 din Codul penal si, respectiv, la art. 257 din acelasi cod si nici in cazul altor infractiuni prevazute de Legea nr. 78/2000.

Totodata, a solicitat sa se mai decida ca operarea dispozitiilor art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal este limitata la cazul infractiunii de dare de mita, prevazuta la art. 255 din Codul penal.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000, referitoare la nepedepsirea faptuitorului si restituirea banilor, valorilor sau oricaror altor bunuri care au facut obiectul infractiunii, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar.

Astfel, unele instante au considerat ca dispozitiile art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000 se aplica si in cazul infractiunilor prevazute la art. 256 si 257 din Codul penal.

Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca dispozitiile art. 6^1 din Legea nr. 78/2000, de nepedepsire si, respectiv, de restituire a banilor, valorilor sau a oricaror altor bunuri care au facut obiectul infractiunii, sunt aplicabile numai in cazul infractiunii prevazute in acest text de lege, iar nu si in cazul infractiunilor prevazute la art. 256 si 257 din Codul penal sau al celorlalte infractiuni la care se refera Legea nr. 78/2000.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Potrivit art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, introdus in aceasta lege prin art. I pct. 3 din Legea nr. 161/2003, *promisiunea, oferirea sau darea de bani, de bunuri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani*.

Prin alin. (2) al aceluiasi articol s-a prevazut ca *faptuitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta*.

In fine, in cadrul alin. (3) din articolul mentionat se mai prevede ca *banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infractiunii prevazute la alin. (1) se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani*, pentru ca in alin. (4) sa se precizeze ca *banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazul prevazut la alin. (2)*.

In completarea acestor reglementari, prin art. 19 din aceeasi lege s-a mai prevazut ca in cazul savarsirii infractiunilor la care se refera prezentul capitol (III), banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina savarsirea infractiunii sau pentru a rasplati pe infractor ori cele dobandite prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia, se confisca, iar daca bunurile nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

In legatura cu aplicarea acestor din urma prevederi, s-a pus problema daca dispozitiile art. 256 alin. 2 si ale art. 257 alin. 2 din Codul penal nu au fost inlocuite cu dispozitiile corespunzatoare din legea speciala.

Sub acest aspect, este de observat ca prevederile Legii nr. 78/2000 cuprind reglementari cu caracter particular special in raport cu cele existente in Codul penal, in domenii apropiate sau chiar in aceeasi materie.

Astfel, asa cum s-a aratat, prin art. 6^1 din Legea nr. 78/2000 este incriminata fapta de cumparare de influenta, in timp ce prevederile din Codul penal nu o cuprind in sfera lor de reglementare, sanctionandu-l doar pe traficantul de influenta.

In acelasi timp, pe cand in Legea nr. 78/2000 este reglementata la art. 6^1 alin. (2) denuntarea ca o cauza speciala de nepedepsire, care inlatura in mod firesc si incidenta masurii de siguranta a confiscarii, prevazuta la art. 19 din aceeasi lege, in Codul penal nu este instituita o asemenea cauza de nepedepsire pentru infractiunile adiacente de primire de foloase necuvenite sau de trafic de influenta, in cazul acestora fiind aplicabila, in toate situatiile in care se constata existenta infractiunilor, masura confiscarii bunurilor ce au facut obiectul lor.

Ca urmare, prevederile art. 6^1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, potrivit carora *banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat*, nu sunt aplicabile decat atunci cand este incidenta dispozitia de nepedepsire din alin. (2) al aceluiasi articol, care se refera numai la sfera restransa a infractiunii prevazute la art. 6^1 alin. (1) din aceasta lege.

De aceea, este evident ca aplicarea dispozitiilor de restituire a bunurilor ce au facut obiectul infractiunii, cuprinse in alin. (4) al art. 6^1 din Legea nr. 78/2000, nu poate fi extinsa si la infractiunile de primire de foloase necuvenite si de trafic de influenta prevazute restrictiv in art. 256 si, respectiv, in art. 257 din Codul penal, deoarece cauza de nepedepsire determinata de denuntarea faptei, cu consecinta inlaturarii incidentei confiscarii bunului, opereaza, limitativ, numai in cazul infractiunilor avute in vedere de legiuitor.

Asa fiind, din moment ce in astfel de cazuri nu exista identitate de situatie juridica, nu se poate pretinde nici identitate de tratament juridic.

Tot astfel, pentru aceeasi ratiune, nu poate fi extinsa aplicarea dispozitiilor art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal, incidente pentru infractiunea de dare de mita prevazuta la alin. 1 al acestui articol, la cazurile de dare de mita savarsite de subiectii calificati la care se refera Legea nr. 78/2000.

In aceasta privinta, trebuie avut in vedere ca subiectii infractiunii de dare de mita specificati la art. 1, art. 7 alin. (2), art. 8^1, 8^2, 13 si 18^5 din Legea nr. 78/2000, calificati in raport cu reglementarea data infractiunii de dare de mita in Codul penal, atrag si sanctiuni diferite, relevand un grad de pericol social mai ridicat.

Tot asa se explica si nepreluarea, in cazul infractiunii de dare de mita savarsite in conditiile Legii nr. 78/2000, a cauzei de nepedepsire cuprinse in art. 255 alin. 3 din Codul penal.

Mai mult, din moment ce dispozitiile inscrise in art. 255 alin. 5, cu referire la alin. 3, din Codul penal constituie exceptia in materia confiscarii speciale de la regula instituita prin art. 118 din acelasi cod, iar reglementarea exceptiei este de stricta interpretare, se impune sa se retina ca atat timp cat, prin art. 19 din Legea nr. 78/2000, au fost preluate dispozitii de la art. 118 alin. 1 lit. d) si e) din Codul penal, fara sa se faca nicio distinctie in raport cu bunurile provenind de la mituitorii care au denuntat fapta, nu se poate considera ca legiuitorul ar fi acceptat ca noua reglementare, cu caracter special agravat, sa mai permita restituirea bunurilor mituitorului care a facut denuntul.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicata, precum si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 61 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000, privind nepedepsirea faptuitorului si restituirea banilor, valorilor sau oricaror altor bunuri care au facut obiectul infractiunii, sunt aplicabile numai infractiunilor prevazute in legea speciala, iar dispozitiile art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal sunt aplicabile doar in cazul infractiunilor incadrate exclusiv conform art. 255 din Codul penal, nefiind aplicabile si dispozitiile legii speciale, respectiv ale art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In aplicarea dispozitiilor din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, se interpreteaza in sensul ca:
  • dispozitiile art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, privind nepedepsirea faptuitorului si restituirea banilor, valorilor sau oricaror altor bunuri care au facut obiectul infractiunii, sunt aplicabile numai infractiunilor prevazute de legea speciala;
  • dispozitiile art. 255 alin. 3 si 5 din Codul penal sunt aplicabile numai infractiunilor incadrate exclusiv conform art. 255 din Codul penal, nefiind aplicabile dispozitiile legii speciale, respectiv ale art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000.

    Obligatorie pentru instante, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

    Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24 septembrie 2007.






  • Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





    Termeni juridici, grupare tematica




    Vezi reducerile de azi la televizoare 4k.

    Aici gasesti cele mai noi si ieftine telefoane mobile



    Coordonator
    Magdalena Popeanga

    Website administrat de
    Alioth Software
    Politica de securitate
    Termeni si conditii
     RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
    18 useri online

    Useri autentificati: