DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 cu privire la inaplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 04-06-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 cu privire la inaplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001


Publicata in Monitorul Oficial nr. 769/2007 - M. Of. nr. 769 / 13 noi. 2007



Dosar nr. 18/2007

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 90 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru a fi admis in sensul de a se stabili ca actiunile intemeiate pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt inadmisibile.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti exista practica neunitara in aplicarea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, invocate ca temei al actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 introduse dupa intarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

In aceasta privinta, este de subliniat ca, in conformitate cu art. 35 din Legea nr. 33/1994, *daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, ... fostii proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica*.

Astfel, unele instante au considerat ca actiunea in retrocedare, intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, avand ca obiect imobile de natura celor la care se refera Legea nr. 10/2001, este admisibila si dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ.

S-a motivat ca acest punct de vedere se impune intrucat Legea nr. 33/1994, fiind lege speciala in materie de expropriere, are prioritate de aplicare fata de Legea nr. 10/2001, deoarece procedura administrativa necontencioasa reglementata prin acest ultim act normativ este independenta de actiunea in retrocedare, prin excelenta contencioasa, intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

S-a apreciat ca aceasta norma legala complineste masurile de protectie juridica a expropriatului, in conditiile in care exproprierea, constituind o restrictie adusa dreptului de proprietate, apare ca o exceptie de la caracterul absolut al dreptului de proprietate.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi invocate in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca acestea sunt introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Aceste instante au apreciat ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1990 poate avea loc numai in conditiile prevazute in art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Constitutia Romaniei a reglementat principiul neretroactivitatii legii, prevazand, la art. 15 alin. (2), ca *legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile*.

In deplina concordanta cu aceasta reglementare constitutionala, Codul civil prevede, in art. 1, ca *legea dispune numai pentru viitor* si ca *ea n-are putere retroactiva*, instituind astfel principiul neretroactivitatii legii civile.

Acest principiu de baza, consacrat si in jurisprudenta C.E.D.O., afirma ca legea noua trebuie sa respecte suveranitatea legii vechi, in sensul ca legea noua nu poate desfiinta sau modifica reglementarea juridica anterioara, iar legea veche sa admita, la randul ei, aplicarea imediata si fara rezerve a legii noi, in sensul ca actiunea noii legi se intinde atat asupra faptelor pendinte, cat si asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.

Normele legale aflate in conflict in cazul imobilelor expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv dispozitiile Codului civil si cele ale Legii nr. 10/2001, vizeaza situatii nascute sub imperiul legii vechi, durabile insa in timp, prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.

Desi avantajos, prin posibilitatea partilor de a avea acces direct la instantele judecatoresti, dreptul comun, fiind rigid si conservator in campul sau de aplicare, a fost inlocuit cu Legea nr. 10/2001, care cuprinde atat norme speciale de drept substantial, cat si reglementarea unei proceduri administrative, obligatorie, prealabila sesizarii instantei.

Prin dispozitiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor nationalizate si, fara sa diminueze accesul la justitie, a adus perfectionari sistemului reparator, subordonandu-l, totodata, controlului judecatoresc prin norme de procedura cu caracter special.

Potrivit art. 44 alin. (1) faza a II-a din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a recunoscut ca *persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii*, care va fi exercitata *dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi*. Drept urmare, decizia sau hotararea judecatoreasca de restituire implica parcurgerea procedurii speciale prevazute in Legea nr. 10/2001, cu excluderea procedurii de drept comun.

Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 373 din 4 mai 2006 ca *Legea nr. 10/2001 recunoaste persoanelor indreptatite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avuta la data preluarii, insa restituirea in natura a imobilului si implicit exercitarea dreptului de proprietate se fac numai in urma constatarii dreptului de proprietate, fie prin decizie a autoritatii administrative implicate in aplicarea legii, fie prin hotarare judecatoreasca, in cazul in care deciziile acesteia sunt atacate in justitie.

Astfel incat, dispunand ca proprietarul se poate bucura de toate atributele dreptului sau numai pentru viitor, dupa primirea deciziei sau hotararii judecatoresti de restituire, legiuitorul nu a facut altceva decat sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitari rezonabile in exercitarea acestui drept, in vederea asigurarii securitatii circuitului juridic, in deplina conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentala*.

Cum aceasta reglementare, data prin Legea nr. 10/2001, intereseaza ordinea publica, rezulta ca ea este de imediata aplicare, in concordanta cu principiul consacrat in art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

In acest cadru legislativ, deci, nu-si mai pot gasi aplicarea dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

In adevar, prin textul de lege mentionat se prevede ca *daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica*.

Aceasta dispozitie insa, ca si aceea a art. 481 din Codul civil, in care se prevede ca *nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire*, nu mai pot servi ca temei in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a prevazut ca *imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi*, iar prin dispozitiile din alineatele urmatoare sunt reglementate masurile reparatorii in cazurile in care restituirea in natura nu mai este posibila.

Aceasta reglementare cu caracter special din Legea nr. 10/2001 ofera cadrul juridic complet pentru restituirea in natura si prin masuri reparatorii in echivalent. In aceasta privinta este de subliniat ca art. 11 alin. (1) din aceasta lege mai prevede ca *imobilele expropriate si ale caror constructii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor indreptatite, daca nu au fost instrainate, cu respectarea dispozitiilor legale*, specificand ca *daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei in vigoare*.

Dispozitiile din celelalte alineate ale art. 11 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 asigura realizarea in practica a intregii proceduri de restituire si, respectiv, a masurilor reparatorii in echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, singurul ce poate fi invocat dupa intrarea in vigoare a dispozitiilor acestei legi.

Ca urmare, cata vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege speciala, reparatorie in cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum si de imediata aplicare, deoarece intereseaza ordinea publica, iar Legea nr. 33/1994, care reglementeaza cadrul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, are un caracter general fata de Legea nr. 10/2001, se constata ca dispozitiile art. 35 ale acestei din urma legi nu sunt aplicabile actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care au fost introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

O atare interpretare este impusa si de reglementarea ce s-a dat prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, potrivit caruia *bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparatii*.

In acord cu solutiile adoptate de Curtea Constitutionala a Romaniei privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 si buna-credinta a cumparatorului chirias, se constata ca aceasta lege, in limitele date de dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun in materia retrocedarii, in natura sau in echivalent, a imobilelor preluate de stat, cu sau fara titlu valabil, in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut, in termenele legale, sa utilizeze aceasta procedura au deschisa calea actiunii in revendicarearetrocedarea bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat, cu buna-credinta si cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, de catre chiriasi.

Cu atat mai mult sunt, deci, inadmisibile si actiunile in revendicare introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din aceasta lege speciala, solutie conforma cu regula non bis in idem si cu principiul securitatii juridice consacrat in jurisprudenta C.E.D.O. (Brumarescu - 1997 s.a.).

Legea nr. 10/2001 suprima, asadar, actiunea dreptului comun al revendicarii, dar nu si accesul la un proces echitabil, intrucat, ca lege noua, perfectioneaza sistemul reparator si procedural, controlul judecatoresc al reparatiilor, prin accesul deplin si liber la trei grade de jurisdictie, in conditiile art. 21 alin. (1) si (3) din Constitutie si ale art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Potrivit Legii nr. 10/2001 se confera plenitudine de jurisdictie in materie, cu obligatia examinarii fondului cauzei, in prima instanta de catre tribunal, in apel, pe cale devolutiva, de catre curtea de apel si in recurs, in limitele motivelor prevazute de art. 304 punctele 1-9 din Codul de procedura civila, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala.

Or, din moment ce a fost adoptata Legea nr. 10/2001, avand tocmai caracterul special mentionat, care reglementeaza toate situatiile ce privesc restituirea in natura sau masuri reparatorii prin echivalent in cazul imobilelor expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se impune ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sa fie considerate ramase fara aplicare in cazul actiunilor avand ca obiect asemenea imobile, daca au fost introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, ca si in toate celelalte cazuri de preluate abuziva de catre stat.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide in sensul ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica nu sunt aplicabile in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca au fost introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica se interpreteaza in sensul ca:

Aceste dispozitii nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Obligatorie, pentru instante, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata astazi, 4 iunie 2007.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
16 useri online

Useri autentificati: