RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. XXV (25) din 16 aprilie 2007 cu privire la modul de calcul al fractiunilor din pedepsele aplicate care trebuie executate pentru acordarea liberarii conditionate in cazul unor infractiuni savarsite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 140/1996
Publicata in Monitorul Oficial nr. 574/2008 - M. Of. nr. 574 / 30 iul. 2008
|
|
Dosar nr. 50/2006
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de calcul al fractiunii executate din pedeapsa pentru acordarea liberarii conditionate in cazul condamnatilor la pedepse mai mari de 10 ani inchisoare pentru infractiuni deosebit de periculoase savarsite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 140/1996.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 116 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru a fi admis in sensul de a se stabili ca, in cazul cererilor de liberare conditionata formulate de condamnati pentru infractiuni deosebit de periculoase, savarsite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 140/1996, fractiunile de pedeapsa ce trebuie executate sunt cele prevazute in dispozitiile art. 59 si 60 din Codul penal nemodificate prin aceasta lege.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la modul de calcul al fractiunii executate din pedeapsa pentru acordarea liberarii conditionate in cazul condamnatilor la pedepse mai mari de 10 ani inchisoare pentru infractiuni deosebit de periculoase savarsite anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 140/1996.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca, in cazul cererilor de liberare conditionata formulate de condamnati pentru infractiuni deosebit de periculoase, fractiunile de pedeapsa ce trebuie executate sunt cele prevazute in dispozitiile art. 59 si 60 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996, independent daca acele infractiuni au fost savarsite anterior intrarii in vigoare a acestei legi.
Alte instante, dimpotriva, au considerat ca daca infractiunile au fost savarsite anterior datei de 14 noiembrie 1996, cand a intrat in vigoare Legea nr. 140/1996, fractiunile de pedeapsa ce trebuie executate de catre condamnatii care formuleaza cereri de liberare conditionata in temeiul art. 59 si 60 din Codul penal se calculeaza potrivit dispozitiilor existente in aceste texte de lege pana in momentul modificarii lor prin prevederile acelei legi.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legale incidente in materia ce face obiectul recursului in interesul legii.
Prin art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei s-a instituit principiul neretroactivitatii legii, prevazandu-se ca *legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile*.
In conformitate cu acest principiu constitutional, in art. 10 din Codul penal a fost prevazut principiul activitatii legii penale, iar prin art. 11-15 din acelasi cod s-au reglementat, corelativ, principiul neretroactivitatii legii penale si modalitatile de aplicare a legii penale mai favorabile.
In acest context trebuie avut in vedere ca, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, *in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila*.
Or, o atare reglementare impune ca, in cazul situatiilor tranzitorii, faptelor penale savarsite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, sa le fie aplicabile dispozitiile acelei legi, care ultraactiveaza intr-o asemenea situatie, dupa cum, dimpotriva, atunci cand sunt mai favorabile dispozitiile legii noi, acestea sa retroactiveze, aplicandu-se si faptelor penale savarsite sub imperiul legii anterioare.
In raport cu rezolvarea in acest spirit a situatiilor tranzitorii, determinate de succesiunea in timp a mai multor legi penale in aceeasi materie, este de observat ca si dispozitiile art. 59-60 din Codul penal, prin care este reglementata institutia liberarii conditionate, au fost supuse unor modificari susceptibile de a crea situatii in care sa se impuna aplicarea legii penale mai favorabile.
Intr-adevar, in continutul avut anterior modificarii ce i s-a adus prin Legea nr. 140/1996, art. 59 alin. 1 teza a II-a din Codul penal prevedea ca, dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei mai mare de 10 ani, *condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei*.
In urma modificarii aduse prin art. I din Legea nr. 140/1996, art. 59 alin. 1 din Codul penal are urmatorul cuprins: *Dupa ce a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin trei patrimi in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei.*
Tot astfel, anterior modificarii aduse prin Legea nr. 140/1996, la art. 60 alin. 1 din Codul penal se prevedea ca in cazul condamnarilor pentru infractiuni grave, intre care si aceea de omor, liberarea conditionata putea fi acordata numai dupa executarea de catre condamnat a cel putin doua treimi din durata pedepsei daca aceasta nu depasea 10 ani sau a cel putin trei patrimi din pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, pentru ca in urma modificarii mentionate liberarea conditionata sa fie reglementata si pentru asemenea situatii, fara a se mai face distinctie, tot in art. 59 alin. 1 din acelasi cod.
In mod corespunzator au fost modificate prin Legea nr. 140/1996 si dispozitiile art. 59 alin. 2 din Codul penal referitoare la fractiunile din durata pedepsei care pot fi considerate, potrivit legii, ca executate pe baza muncii prestate.
Este adevarat ca prin art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 s-a prevazut ca *dispozitiile prezentei legi privitoare la liberarea conditionata nu se aplica celor condamnati definitiv inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, cu exceptia celor care s-au sustras de la executare*.
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, a constatat insa ca aceste dispozitii nu sunt constitutionale. Ca urmare, prin Legea nr. 168/1997 a fost modificat art. II din Legea nr. 140/1996 in sensul ca la alin. 1 s-a prevazut ca *dispozitiile prezentei legi cu privire la liberarea conditionata nu se aplica persoanelor condamnate care au savarsit infractiunea inainte de data intrarii in vigoare a prezentei legi*, iar la alin. 2 s-a precizat ca *dispozitiile alin. 1 sunt aplicabile de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 140/1996*, consolidandu-se astfel principiul potrivit caruia, asa cum s-a relevat in considerentele deciziei Curtii Constitutionale, situatia tranzitorie se creeaza la data savarsirii infractiunii si dureaza pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei inchisorii.
Asa fiind, se constata ca dispozitiile mentionate nu pot fi interpretate decat in sensul ca, in cazul savarsirii infractiunii inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 140/1996 (14 noiembrie 1996), fractiunea de pedeapsa ce trebuie executata in vederea liberarii conditionate din pedeapsa aplicata se calculeaza potrivit legii vechi, mai favorabile, independent de data ramanerii definitive a hotararii sau de momentul inceperii executarii acelei fractiuni de pedeapsa.
DECIZIE
In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414^2 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca in cazul cererilor de liberare conditionata, formulate de persoane condamnate pentru infractiuni comise anterior adoptarii Legii nr. 140/1996, fractiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevazute de dispozitiile mai favorabile ale art. 59 si 60 din Codul penal nemodificate prin aceasta lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Stabilesc ca, in cazul cererilor de liberare conditionata formulate potrivit art. 59 si 60 din Codul penal pentru infractiuni comise anterior adoptarii Legii nr. 140/1996, fractiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevazute de dispozitiile legale mai sus aratate, nemodificate prin actul normativ indicat.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 16 aprilie 2007.
|
|
