DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 18 din 10 martie 2008 cu privire la admisibilitatea recursului declarat impotriva incheierilor pronuntate in temeiul art. 140^2 din Codul de procedura penala

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 10-03-2008
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 18 din 10 martie 2008 cu privire la admisibilitatea recursului declarat impotriva incheierilor pronuntate in temeiul art. 140^2 din Codul de procedura penala


Publicata in Monitorul Oficial nr. 334/2009 - M. Of. nr. 334 / 20 mai 2009



Dosar nr. 1/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea stabilirii admisibilitatii recursului intemeiat pe dispozitiile art. 140^3 din Codul de procedura penala, indreptat impotriva unei incheieri pronuntate in temeiul art. 140^2 si, in special, al art. 140^2 alin. 7 din acelasi cod.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 91 de judecatori din totalul de 114 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca incheierile pronuntate in temeiul art. 140^2, inclusiv al art. 140^2 alin. 7, din Codul de procedura penala sunt supuse recursului in conditiile art. 140^3 din acelasi cod.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea recursului intemeiat pe dispozitiile art. 140^3 din Codul de procedura penala, exercitat impotriva unei incheieri pronuntate in temeiul art. 140^2, inclusiv a celor la care se refera art. 140^2 alin. 7 din acelasi cod.

Astfel, unele instante au considerat ca recursul impotriva incheierii prin care fie judecatorul, fie instanta de judecata, in cursul urmaririi penale, admite plangerea impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea, prevazuta in art. 145 din Codul de procedura penala, ori a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, prevazuta in art. 1451 din Codul de procedura penala, este inadmisibil.

In motivarea acestei opinii s-a relevat ca, in lipsa unor dispozitii exprese privind calea de atac care poate fi exercitata impotriva unor astfel de incheieri, hotararea este definitiva, mai ales ca, oricare ar fi solutia pronuntata, dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la rezolvarea plangerii.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca in asemenea cazuri incheierile sunt supuse regimului juridic prevazut in art. 140^3 din Codul de procedura penala, deoarece aceasta reglementare are caracterul unei proceduri speciale de solutionare.

Acest din urma punct de vedere corespunde cerintelor de interpretare si aplicare corecta a legii.

Din ansamblul dispozitiilor cuprinse in titlul IV cap. I sectiunea I-IV din Codul de procedura penala rezulta ca solutiile ce pot fi dispuse cu privire la masurile preventive sunt: luarea, prelungirea, inlocuirea, revocarea si mentinerea acestora.

Potrivit art. 136 alin. (4) din Codul de procedura penala, masurile preventive prevazute in alin. (1) lit. b) (obligarea de a nu parasi localitatea) si c) (obligarea de a nu parasi tara) *se pot lua de procuror sau de judecator in cursul urmaririi penale, si de instanta de judecata, in cursul judecatii*.

Institutia revocarii masurilor restrictive de libertate, prevazute de art. 145 si 145^1 din Codul de procedura penala, este reglementata cu caracter general in dispozitiile art. 139 alin. 3^1 din acelasi cod astfel: *Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta*, iar in mod special, pentru o situatie particulara, prin art. 140^2 alin. 7 se prevede ca, atunci *Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta dispune revocarea ei*.

In raport cu aceasta din urma dispozitie, instanta, sesizata cu plangere impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus in cursul urmaririi penale o masura restrictiva de drepturi, are posibilitatea ca, admitand plangerea, sa revoce prin incheiere masura, atunci cand constata ca aceasta este ilegala ori nejustificata.

Toate aceste aspecte impun incidenta, in astfel de cazuri, a dispozitiilor art. 140^3 din Codul de procedura penala, in cuprinsul caruia se prevede, la alin. (1), ca *impotriva incheierii prin care judecatorul dispune, in timpul urmaririi penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore*.

Incidenta acestor dispozitii este relevata si de caracterul general al reglementarii procedurale ce le contine, prin care nu se face nicio distinctie in functie de natura privativa de libertate sau restrictiva de drepturi a masurilor preventive la care se refera.

Asadar, este evident ca singurele precizari privesc doar natura dispozitiei ce se refera la acele masuri, in sensul luarii, revocarii, inlocuirii sau prelungirii unei masuri preventive si, respectiv, a respingerii propunerii de arestare.

Din reglementarea data prin acest text de lege rezulta deci ca natura masurii preventive este determinata numai daca se refera la solutia de respingere a propunerii de arestare, pentru toate celelalte solutii considerandu-se suficienta referirea generala la *masuri preventive*.

Ca urmare, solutia de revocare a unei masuri restrictive de drepturi, chiar daca este intemeiata pe dispozitiile art. 140^2 alin. 7 din Codul de procedura penala, nu poate fi exclusa de la posibilitatea formularii caii de atac a recursului.

Sub acest aspect, este semnificativ ca dispozitiile art. 1403 din Codul de procedura penala constituie, in raport cu sensul de ansamblu al prevederilor cuprinse in sectiunea I din cap. I al titlului IV din Partea generala a Codului de procedura penala, reglementarea cu caracter general, aplicabila in cazul tuturor masurilor preventive, in masura in care prin norme speciale nu se dispune altfel.

Pe de alta parte, daca pana la modificarea ce li s-a adus prin Legea nr. 356/2006 dispozitiile art. 140^3 din Codul de procedura penala se refereau in exclusivitate la masura arestarii preventive, in prezent reglementarea din acest text de lege priveste masurile preventive in general, fiind astfel extinsa si la cele restrictive de drepturi.

Referirea din denumirea marginala si din cuprinsul art. 140^3 din Codul de procedura penala la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de judecator in cursul urmaririi penale, privind masurile preventive, nu poate fi considerata norma de limitare a reglementarii doar la aceste incheieri, cat timp prin dispozitiile corespunzatoare din intregul titlu IV al Partii generale din Codul de procedura penala nu s-a prevazut nicio ipoteza in care judecatorul sa pronunte prin incheiere, data in cursul urmaririi penale, revocarea masurilor restrictive de drepturi.

Atata vreme cat art. 139 alin. 31 si art. 140^2 alin. 7 din Codul de procedura penala, singurele care reglementeaza revocarea masurilor restrictive de drepturi in cursul urmaririi penale, contin dispozitii de trimitere la instanta, iar nu la judecator, se impune ca si art. 140^3 din acelasi cod, unica norma in care este prevazuta o cale de atac in aceasta materie, sa fie interpretat in sensul ca se refera la incheierea pronuntata in cursul urmaririi penale de instanta, iar nu doar de judecator.

Prin urmare, dispozitiile art. 140^3 din Codul de procedura penala trebuie interpretate in sensul admisibilitatii si al recursului ce vizeaza incheierea prin care instanta admite plangerea impotriva ordonantei procurorului de luare a unei masuri preventive restrictive de drepturi si dispune revocarea acelei masuri.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 41^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 140^2, cu referire la art. 140^3, din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca incheierile prin care fie judecatorul, fie instanta de judecata, in cursul urmaririi penale, admite plangerea impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus luarea, prelungirea sau revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara sunt supuse caii de atac a recursului, in conditiile art. 140^3 din Codul de procedura penala.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dispozitiile art. 140^2 din Codul de procedura penala corelate cu dispozitiile art. 140^3 din acelasi cod se interpreteaza in sensul ca:

Incheierile prin care fie judecatorul, fie instanta de judecata in cursul urmaririi penale admite plangerea impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea prevazuta de art. 145 din Codul de procedura penala ori a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara prevazuta de art. 145^1 din Codul de procedura penala sunt supuse caii ordinare de atac a recursului, in conditiile art. 140^3 din Codul de procedura penala.

Obligatorie, potrivit art. 41^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 10 martie 2008.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
62 useri online

Useri autentificati: