DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Cursuri mediatori

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Curs mediatori

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English




(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. 7 din 9 februarie 2009 referitoare la admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in cazul savarsirii infractiunilor privind initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui asemenea grup

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 07-02-2009
Curtea Constitutionala
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [218 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2014 [6 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [267 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. 7 din 9 februarie 2009 referitoare la admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in cazul savarsirii infractiunilor privind initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui asemenea grup


Publicata in Monitorul Oficial nr. 694/2009 - M. Of. nr. 694 / 15 octombrie 2009

Dosar nr. 36/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, din perspectiva indeplinirii conditiei prevazute de art. 160^2 alin. 1 teza ultima, respectiv art. 160^4 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala, in ipoteza savarsirii, printre altele, si a infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, tinand seama de dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 79 de judecatori din totalul de 117 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca este admisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune in ipoteza savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional nu depaseste 18 ani.


SECTIILE UNITE,


deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In activitatea instantelor judecatoresti s-a ivit diversitate de practica in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 160^2 alin. 1 teza ultima si ale art. 160^4 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala referitoare la liberarea sub control judiciar sau pe cautiune in cazul savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate.

Astfel, unele instante au considerat ca, in cazul savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin care este incriminata *initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup*, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 160^2 alin. 1 teza ultima si ale art. 160^4 alin. 4 teza ultima din Codul de procedura penala referitoare la posibilitatea acordarii liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune.

In argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, din moment ce prin art. 160^2 alin. 1 si art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedura penala se prevede ca, in cazul infractiunilor intentionate, liberarea provizorie sub control judiciar si, respectiv, liberarea provizorie pe cautiune se pot acorda numai daca pentru acele infractiuni legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, apare evident ca infractiunea prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, care *se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi*, este exceptata de la acordarea liberarii provizorii sub control judiciar sau sub cautiune.

S-a apreciat ca aceasta interpretare se impune pentru ca prin pedeapsa prevazuta de lege, la care se face referire in art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala, nu se poate intelege decat pedeapsa indicata in textul de lege ce incrimineaza fapta imputata persoanei vizate, iar nu pedeapsa aplicabila ca urmare a incidentei unor dispozitii legale de reducere a pedepsei.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca sunt aplicabile dispozitiile art. 160^2 alin. 1 teza ultima si, respectiv, ale art. 160^4 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala ori de cate ori infractiunea prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este savarsita in conditiile reglementate la alin. (2) din acelasi articol, potrivit caruia *pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat*.

Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.

In conformitate cu dispozitiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala, *liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani*.

Corelativ, potrivit art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedura penala, *liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand s-a depus cautiunea si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 160^2 alin. 1 si 2*, adica *si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani*.

Din aceasta reglementare rezulta deci ca pot accede la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune toti cei care au savarsit infractiuni intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, evident daca indeplinesc si celelalte conditii prevazute in textele de lege in care sunt reglementate cele doua institutii privind liberarea provizorie.

Ca urmare, devine necesara clarificarea expresiei infractiuni intentionate *pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani*, in intelesul ce putea fi avut in vedere prin art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala.

In acest sens, in cuprinsul art. 141^1 din Codul penal s-a explicat ca *prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei*.

Or, in raport cu acest inteles dat de legiuitorul penal notiunii de pedeapsa prevazuta de lege, trebuie sa se considere ca, in acceptiunea art. 160^2 alin. 1 si, implicit, a art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedura penala, sanctiunea pentru infractiunea reglementata de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este cea fixata in insusi cuprinsul alineatului ce contine dispozitia de incriminare, numai in masura in care pedeapsa pentru infractiunea cea mai grava, care intra in scopul grupului infractional organizat, nu este mai usoara decat aceea prevazuta in primul alineat.

Asadar, in raport cu reglementarea mentionata, pedeapsa prevazuta de lege in cazul infractiunii incriminate in cuprinsul art. 7 din Legea nr. 39/2003 se determina prin coroborarea dispozitiilor de sanctionare din primele doua alineate ale acestui text de lege, pentru a nu fi mai mare decat aceea prevazuta de lege in cazul infractiunii celei mai grave care intra in scopul grupului infractional organizat.

De aceea, tinandu-se seama de acest cuantum variabil al maximului pedepsei, prevazut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu referire la alin. (1) din acelasi articol, pentru infractiunea de initiere sau constituire a unui grup infractional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune nu pot fi considerate inadmisibile in cazul unei atari infractiuni, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava, care intra in scopul grupului infractional organizat, nu depaseste 18 ani inchisoare.

Aceasta interpretare se impune pentru ca, in cazul infractiunii incriminate de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost adoptat un mod atipic, indirect, de sanctionare - folosit de altfel si in cazul infractiunii de complot (art. 167 alin. 2 din Codul penal) - prin aplicarea caruia determinarea limitelor minima si maxima ale pedepsei voite de legiuitor nu este susceptibila de a crea dificultati.

Stabilirea de catre legiuitor a tratamentului sanctionator prin dispozitie de trimitere la pedeapsa prevazuta de lege, pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat, este justificata de ratiuni superioare de justa si echitabila individualizare legala a sanctiunii penale, in raport cu gradul de pericol social conferit unei anumite infractiuni de scopul urmarit de faptuitor.

De aceea, fata de diversitatea de infractiuni ce poate face obiectul scopului organizarii de grupuri infractionale, sublinierea in cadrul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 ca *pedeapsa pentru faptele prevazute la alin. (1) nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat* apare ca o consecinta logica a necesitatii ierarhizarii sistemului sanctionator in raport cu gradul de pericol social specific fiecarei categorii de fapte, constituind astfel solutia legislativa optima de indicare judicioasa a limitelor pedepsei in cazul unei asemenea infractiuni.

Asa fiind, prin modul in care este formulata, dispozitia inscrisa in alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 aduce o completare fireasca dispozitiei de sanctionare din primul alineat al aceluiasi articol, pedeapsa la care se refera fiind prevazuta astfel de reglementarile corelate din primele doua alineate ale acestui articol de lege.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, in raport cu dispozitiile art. 160^2 alin. 1 teza ultima si art. 160^4 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune sunt admisibile, in ipoteza savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani inchisoare.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

D E C I D:


Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In aplicarea dispozitiilor art. 160^2 alin. 1 teza ultima si ale art. 160^4 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala, stabilesc:

Cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune sunt admisibile in ipoteza savarsirii infractiunii prevazute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 9 februarie 2009.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica


Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
78 useri online

Useri autentificati: