DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. XX din 19 martie 2007 cu privire la competenta instantei de judecata de a solutiona pe fond actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 19-03-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. XX din 19 martie 2007 cu privire la competenta instantei de judecata de a solutiona pe fond actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate


Publicata in Monitorul Oficial nr. 764/2007 - M. Of. nr. 764 / 12 noi. 2007

Dosar nr. 37/2006

Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in legatura cu stabilirea competentei instantei de a judeca pe fond contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care se solicita restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv sau in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificare.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 91 de judecatori din totalul de 116 in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca instanta de judecata este competenta sa judece pe fond contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care se solicita restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv sau in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificare.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti s-a ivit diversitate de solutii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, in legatura cu competenta instantei de a judeca pe fond contestatia facuta de persoana indreptatita impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a notificarii sau a cererii de restituire formulate la instanta, in cazul in care entitatea detinatoare nu raspunde la notificare in termenul de 60 de zile prevazut in art. 25 alin. (1) din aceeasi lege.

Astfel, unele instante atunci cand au constatat ca solicitarea reclamantului este intemeiata si ca acesta are, deci, calitate de persoana indreptatita la masurile reparatorii prevazute in Legea nr. 10/2001, au admis actiunea si, anuland decizia/dispozitia emisa de unitatea detinatoare sau entitatea investita cu solutionarea notificarii, le-a obligat la emiterea unei noi decizii, respectiv dispozitii, in sensul restituirii in natura a bunului in litigiu.

In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca instanta, neputandu-se substitui unitatii investite cu solutionarea cererii sau notificarii, nu este abilitata sa pronunte o hotarare de restituire a imobilului in natura, care sa inlocuiasca actul administrativ, ci doar, in masura constatarii nelegalitatii sau netemeiniciei acestuia, sa dispuna reluarea procedurii administrative de restituire.

Alte instante au respins, ca inadmisibile sau prematur introduse, actiunile prin care s-a solicitat restituirea imobilelor in natura, chiar si in cazul in care s-a facut uz de procedura de restituire prevazuta in Legea nr. 10/2001, daca unitatea detinatoare nu s-a pronuntat prin decizie sau prin dispozitie motivata asupra cereii, in termenul de 60 de zile de la data inregistrarii notificarii.

S-a motivat, in acest sens, ca principalul efect juridic al notificarii consta in investirea unitatii detinatoare a imobilului cu obligatia rezolvarii ei in conditiile prevazute in lege, reclamantul neputand investi cu solutionarea cererii sale atat instanta de judecata, cat si organul administrativ cu activitate jurisdictionala, cat timp procedura judiciara nu poate suplini procedura administrativa de restituire in natura, deoarece in acest fel s-ar eluda spiritul dispozitiilor Legii nr. 10/2001.

S-a aratat ca o atare solutie se justifica si pentru ca reclamantul are posibilitatea sa ceara instantei, in temeiul art. 580^3 din Codul de procedura civila, constrangerea unitatii detinatoare a imobilului la indeplinirea obligatiei de a emite decizia, respectiv dispozitia de restituire.

In fine, alte instante au considerat, contrar celorlalte pareri, ca instanta judecatoreasca poate sa dispuna ea insasi, in mod direct, restituirea in natura a imobilului, atat in cazul in care constata nelegalitatea sau netemeinicia deciziei/dispozitiei emise de unitatea detinatoare a imobilului, cat si in cazul cand unitatea detinatoare a imobilului nu s-a pronuntat in termenul prevazut de lege, prin decizie, respectiv dispozitie motivata, cu privire la pretentiile reclamantului care a uzat de procedurile de restituire reglementate de lege.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

In adevar, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, *Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a acestei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar sau asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare*.

In legatura cu ducerea la indeplinire a acestei dispozitii, prin art. 22 alin. (1) din aceeasi lege se prevede ca *persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni (prelungit, succesiv, prin ordonantele de urgenta ale Guvernului nr. 109/2001 si nr. 145/2001) de la data intrarii in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului*, precizandu-se, totodata, ca *in cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil*.

Totodata, prin art. 26 alin. (3) din legea mentionata s-a precizat ca *Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata, de persoana care se pretinde indreptatita, la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare*.

Or, din moment ce s-a reglementat ca deciziile, respectiv dispozitiile motivate de respingere a notificarilor sau a cererilor de restituire in natura a imobilelor, pot fi atacate la instantele judecatoresti, iar in cuprinsul art. 2 alin. (2) si in art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotarare judecatoreasca, este evident ca instanta, investita cu cenzurarea deciziei sau a dispozitiei de restituire in natura, nu este limitata doar la posibilitatea de a obliga unitatea detinatoare sa emita o alta decizie/dispozitie de restituire in natura. Dimpotriva, in virtutea dreptului sau de plenitudine de jurisdictie ce i s-a acordat prin lege, instanta judecatoreasca, cenzurand decizia/dispozitia de respingere a cererii de restituire in natura, in masura in care constata ca aceasta nu corespunde cerintelor legii, o va anula, dispunand ea insasi, in mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fara titlu valabil.

O astfel de solutie se impune si pentru ca, in indeplinirea atributiei de a verifica daca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii de acordare a masurii reparatorii prin restituirea in natura a imobilului, judecatorul are a chibzui si asupra eficientei solutiei pe care o adopta, in timp ce retrimiterea cauzei la unitatea detinatoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificata a procedurii de restituire.

Ca urmare, in raport cu spiritul reglementarilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atributia instantei judecatoresti de a solutiona calea de atac exercitata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererii de restituire a imobilului in natura nu este restransa doar la o prerogativa formala de a dispune emiterea unei alte decizii/dispozitii in locul celei pe care o anuleaza, ci impune ca, in cadrul plenitudinii sale de jurisdictie, nelimitata in aceasta materie prin vreo dispozitie legala, sa dispuna ea direct restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului.

De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum si respingerea actiunii ca inadmisibila sau prematur introdusa ar contraveni si principiului solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, la care Romania a devenit parte.

In acelasi timp, in cazul cand unitatea detinatoare sau unitatea investita cu solutionarea notificarii nu respecta obligatia instituita prin art. 25 si 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunta asupra cererii de restituire in natura ori sa acorde persoanei indreptatite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanta investita sa evoce fondul in conditiile prevazute in art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura.

Intr-un astfel de caz, lipsa raspunsului unitatii detinatoare, respectiv al entitatii investite cu solutionarea notificarii, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate ramane necenzurat, pentru ca nicio dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera nedreptatit de a se adresa instantei competente, ci, dimpotriva, insasi Constitutia prevede, la art. 21 alin. (2), ca nicio lege nu poate ingradi exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea intereselor sale legitime.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se decide ca dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, trebuie interpretate in sensul ca instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al unitatii detinatoare sau al entitatii investite cu solutionarea de a raspunde la notificarea persoanei indreptatite.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In aplicarea dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, stabilesc:

Instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19 martie 2007.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
31 useri online

Useri autentificati: