DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  


Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English


Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ

Decizia nr. XIX din 19 martie 2007 cu privire la incadrarea juridica a faptei cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatii unui stat strain

RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ din 19-03-2007
Curtea Constitutionala
Anul 2016 [4 decizii]
Anul 2015 [17 decizii]
Anul 2014 [23 decizii]
Anul 2013 [10 decizii]
Anul 2012 [25 decizii]
Anul 2011 [17 decizii]
Anul 2010 [30 decizii]
Anul 2009 [36 decizii]
Anul 2008 [3 decizii]
Anul 2007 [36 decizii]
Anul 2006 [15 decizii]
Anul 2005 [11 decizii]
Anul 2004 [8 decizii]
Anul 2003 [14 decizii]
TOATE [249 decizii]
Recursuri in interesul Legii, recursuri ICCJ
Anul 2015 [2 decizii]
Anul 2014 [13 decizii]
Anul 2013 [16 decizii]
Anul 2012 [16 decizii]
Anul 2011 [23 decizii]
Anul 2010 [8 decizii]
Anul 2009 [28 decizii]
Anul 2008 [46 decizii]
Anul 2007 [71 decizii]
Anul 2006 [31 decizii]
Anul 2005 [18 decizii]
Anul 2004 [1 decizii]
Anul 2003 [3 decizii]
TOATE [276 decizii]
Cautare decizii:    



RIL Recurs in interesul legii/ Decizie ICCJ
Decizia nr. XIX din 19 martie 2007 cu privire la incadrarea juridica a faptei cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatii unui stat strain


Publicata in Monitorul Oficial nr. 503/2008 - M. Of. nr. 503 / 3 iul. 2008

Dosar nr. 44/2006

Dosar nr. 48/2006


Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Dosarul nr. 44/2006 cu privire la incadrarea juridica a faptei cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatii unui stat strain.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 88 de judecatori din totalul de 116 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invederat ca exista o stransa legatura intre acest recurs in interesul legii si recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 48/2006, declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau, care se refera tot la existenta infractiunii de fals privind identitatea, prevazuta in art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal, cerand in concluzie sa fie conexate cele doua dosare in vederea solutionarii lor deodata.

Sectiile Unite, tinand seama ca ambele recursuri in interesul legii se refera la aceeasi ipoteza specifica de interpretare si aplicare a legii, constand in susceptibilitatea incadrarii in infractiunea de fals privind identitatea a faptei cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatii statului strain, astfel ca intre cele doua dosare exista o stransa legatura, in temeiul art. 37 din Codul de procedura penala, dispune reunirea acestora si judecarea lor deodata.

In continuare, s-a dat cuvantul procurorului, care a sustinut recursul in interesul legii declarat de procurorul general si implicit cel formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau, punand concluzii pentru admiterea acestora, in sensul de a se stabili ca fapta cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain constituie infractiunea de fals privind identitatea, prevazuta in art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal.


SECTIILE UNITE,



deliberand asupra recursurilor in interesul legii mentionate, constata urmatoarele:

In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in aprecierea asupra aplicabilitatii dispozitiilor art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal in cazul faptei cetateanului roman aflat in strainatate care se prezinta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain.

Astfel, unele instante au considerat ca elementul material al infractiunii de fals privind identitatea se realizeaza numai daca autoritatile in fata carora persoana se prezinta sub o identitate falsa apartin statului roman.

Alte instante, dimpotriva, au considerat ca fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals privind identitatea, prevazuta in art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal, si in cazul cand cetateanul roman aflat in strainatate se prezinta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Potrivit art. 293 alin. 1 din Codul penal, infractiunea de fals privind identitatea consta in *prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul*.

Corelativ, in art. 145 din Codul penal, la care se face referire prin textul de lege mentionat, explicandu-se semnificatia termenului *public*, se precizeaza ca prin acest termen *se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public*.

Este adevarat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 293 alin. 1 din Codul penal, organul, institutia de stat sau unitatea poate constitui subiect pasiv al inducerii sau mentinerii in eroare de catre cel care se prezinta sub o identitate falsa. Prin explicatiile date in art. 145 din acelasi cod, privind semnificatia unor astfel de unitati sau institutii publice, infractiunea de fals privind identitatea nu s-ar putea realiza decat in cazul in care organul, institutia sau unitatea a carui/carei inducere in eroare se urmareste ar apartine statului roman.

Dar, daca se tine seama de posibilitatile concrete, in continua extindere, de savarsire a unor astfel de acte in afara teritoriului national al Romaniei, antrenand consecinte deopotriva periculoase pentru statul roman caruia ii apartin faptuitorii, cat si pentru statele pe teritoriul carora ele ar fi comise, se impune ca examinarea lor sub aspectul incidentei legii penale romane sa fie realizata si in raport cu evolutia de ansamblu a reglementarilor cu caracter penal adoptate pe plan intern, precum si a celor internationale la care Romania a aderat.

Or, sub acest aspect este de observat ca prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala s-au reglementat numeroase modalitati de raspuns la noile provocari ale criminalitatii transnationale, intre care si extradarea cetatenilor proprii din Romania, precum si primirea de persoane extradate in Romania.

In acest context, de cooperare judiciara internationala penala, initiata prin prevederile Conventiei euoropene privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972, ratificata prin Ordonanta Guvernului nr. 77/1999, aprobata prin Legea nr. 34/2000, autoritatilor judiciare din Romania, in calitate de stat contractant, le revin importante obligatii pe linia asigurarii tragerii la raspundere penala a persoanelor pentru fapte penale savarsite pe teritoriul altui stat contractant.

De aceea, in situatiile specifice ivite in urma readmisiei cetatenilor romani aflati ilegal pe teritoriul unor state straine, in cazurile in care cetatenia este prezumata pe baza declaratiilor facute de cei in cauza in fata autoritatilor din acele state, trebuie avut in vedere ca identitatea necorespunzatoare realitatii este susceptibila de a induce in eroare nu numai autoritatea statului strain in fata careia a fost pretinsa acea identitate, ci si autoritatile statului roman, ea producandu-si efectele atat cu ocazia examinarii cererii de readmisie, cat si ulterior, in fata autoritatilor interne, in cazul intrarii acelei persoane pe teritoriul national, dupa acceptarea readmisiei.

Ca urmare, din moment ce nicio returnare in tara a cetatenilor romani nu poate avea loc fara acceptarea cererii de readmisie, bazata si pe prezumtia de cetatenie romana, se impune sa se considere ca declararea unei identitati false chiar si in fata autoritatii unui stat strain isi produce efectele finale prin inducerea in eroare a autoritatilor statului roman, expuse sa preia o persoana sub o identitate neadevarata.

De altfel, detaliile uzuale din timpul examinarii cererii de readmisie si al efectuarii formalitatilor necesare trimiterii in tara a persoanei care face obiectul unei asemenea cereri presupun o succesiune de proceduri in timpul carora persoana respectiva, fiind ascultata de autoritatile consulare romane, prezinta in continuare date neadevarate cu privire la identitatea sa.

Asa fiind, in conditiile implicarii nemijlocite a autoritatilor romane in realizarea de acte in cadrul procedurii readmisiei, cu care prilej se repeta declararea identitatii false de catre persoana vizata, este vadita realizarea elementului material al infractiunii de fals privind identitatea prin aceasta modalitate directa de pretindere in fata autoritatii consulare romane a identitatii neadevarate prezentate in fata autoritatii statului strain, realizandu-se astfel scopul imediat, dublat de un scop subsecvent, si anume producerea unei consecinte juridice pentru sine sau pentru altul.

Pe de alta parte, aplicabilitatea in astfel de cazuri a dispozitiilor art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal este impusa si de principiul personalitatii legii penale.

In adevar, potrivit acestui principiu, astfel cum este reglementat in art. 4 din Codul penal, *legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nicio cetatenie, are domiciliul in tara*.

Or, cat timp, prin textul art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal, a fost incriminata fapta de prezentare sub o identitate falsa, comisa pentru a induce sau a mentine in eroare un organ, o institutie de stat sau o unitate de interes public, fara ca incriminarea sa fie conditionata expres de apartenenta acestor autoritati la statul roman, se impune ca incadrarea unei atari fapte in textul de lege mentionat sa opereze si in cazul in care cetateanul roman savarseste fapta in fata autoritatilor unui stat strain.

Sub acest aspect, obiectul juridic special al infractiunii prevazute in textul de lege mentionat consta in increderea publica in identitatea persoanei, adica in deplina concordanta dintre identitatea sub care cineva se prezinta in fata unei autoritati si datele reale privind identitatea sa, ceea ce se regaseste si in cazul faptei cetateanului roman aflat in strainatate care se prezinta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain.

A interpreta altfel dispozitiile legale la care s-a facut referire ar insemna ca principiul personalitatii legii penale sa nu fie aplicabil in cazul infractiunii de fals privind identitatea, prevazuta in art. 293 alin. 1 din Codul penal, ceea ce ar fi inadmisibil.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si ale art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursurile in interesul legii si a se stabili ca fapta cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain constituie infractiunea de fals privind identitatea, prevazuta in art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal.
DECIZIE





PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii

DECID



Admit recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau.

Stabilesc ca fapta cetateanului roman aflat in strainatate de a se prezenta sub o identitate falsa autoritatilor unui stat strain constituie infractiunea de fals privind identitatea, prevazuta in art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19 martie 2007.






Sectiune Decizii neconstitutionalitate (NC) si Recursuri admise in interesul legii (RIL)





Termeni juridici, grupare tematica




Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
56 useri online

Useri autentificati: