DreptOnline.ro, portal juridic, stiri, legislatie, raspunsuri juridice
Comunitate juridica online: DreptOnline.ro   AvocatRomania.ro   Avocat-Divort.ro   Avocat-Partaj.ro  
Intreaba un avocat

Sitemap

Comunitate
Home
Resurse
Tribuna
Jurisprudenta
Stiri
Dezbateri
Cariere
Comunitate
Dictionar juridic
Carti juridice
Evenimente
Cursuri Lupu&Partners

Monitorul Oficial
Monitorul Oficial
Arhiva Monitor

Raspunsuri juridice
Intreaba un avocat
Raspunsuri juridice
Arhiva raspunsuri

Traducatori
Cautare
Lista

Utile
Decizii RIL si NC
Hotarari CEDO
Informatii utile
Avocat
Legislatie
Legislatie pag 2
Divortul
Divort din strainatate
Personalitati
Interviuri
Modele cereri
Istorie
Adrese utile
Institutii
Curs valutar BNR
Calculator TVA
Verificare IBAN

Interactiv
Teste grila
Confruntare
Jurist vs Jurist
Dezbateri spete
Argumente
Jocul mintii
Test cunostinte
Fise tari
Afla profesia

User
Contact
Newsletter
Login
Inregistrare
Echipa DreptOnline
Linkuri
English





(P)Scoala de Muzica PianoForte, cursuri de canto, pian si vioara pentru copii si adulti

(P)Cursuri de Limbi Straine
(P)Traduceri si Interpretariat

Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii |
Carti juridice Recursuri in interesul legii | Exceptii de neconstitutionalitate
   

Oglinda


Magdalena Popeanga



A fost odata ca niciodata. Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti.
A fost o data un... cioban.

El avea o turma de oi mandre si cornute pentru care era invidiat de ciobanul ungurean si de cel muntean.

O oaie nazdravana ii destainuie un complot, iar ciobanul nostru cu o sublima seninatate nu ia nici o masura de aparare, refuza ajutorul, in schimb, isi exprima ultimele dorinte legate de inmormantare.
Ca un comentator neavizat, mi se pare ca oaia si ciobanul isi imprumuta din caracteristici si ajung sa ma intreb care e oaia si care e ciobanul.

Am citit de-alungul timpului, multe comentarii ale Mioritei si nu am putut sa inteleg niciodata si la nici o citire, de ce ma identifica cineva cu acest poem. Ma revolta acceptarea tacita a unui fel de a fi ce credeam ca nu ne caracterizeaza.

Prin minte imi vin automat ori de cate ori aud rostindu-se numele poemului, expresii precum: creatie in care s-a concentrat, experienta de veacuri a unui popor, caracterul reprezentativ al baladei ce exprima integral sufletul popular romanesc, moartea ca fuziune intre om si natura, alegoria moarte-nunta, misterul transcendentului, sentimentul eternizarii...

Dintre toate comentariile insa, facute de diversi, in minte mi-a ramas comentariul unui istoric, al carui nume in mod nedrept imi scapa, si care, pentru prima data a aratat originile mitului din Miorita: ciobanul nu se revolta in fata mortii intrucat el a fost ales sol catre Zalmoxe, candva, in negura timpurilor.

Credinta in Zalmoxe a disparut, dar poemul a ramas, menit parca sa nasca revolta in sufletele unora la ora de Limba si Literatura romana.

A disparut adevaratul motiv al sacrificiului, iar golul a fost umplut de altul. Dincolo de comentariile subiective, pe care le invatam la scoala, poate ar fi bine sa mai vedem si ce vad altii acolo unde noi avem numai cuvinte de lauda.

In revista Dilema Veche nr. 68/2005, a aparut un interviu al d-lui Jonathan Scheele, seful delegatiei Comisiei Europene in Romania (interviul a fost publicat si pe situl www.infoeuropa.ro). La un moment dat, fiind intrebat daca a citit Miorita, dl Jonathan Scheele, raspunde afirmativ si continua: "Intr-un fel este caracteristica romanilor. Pe undeva seamana cu acea fraza: Sa moara capra vecinului. Caci despre asta este vorba, despre profitul vecinului si despre acceptare, nu!? Este un poem minunat, o poveste foarte frumoasa, despre stil nu pot spune prea multe, intrucat nu cunosc limba romana chiar atat de bine, dar este si un mit foarte puternic angrenat in psihicul romanesc. Nu cel mai bun. Dar e Miorita toata povestea Romaniei? Nu cred. Romanii au acceptat ocupatia otomana timp de secole, dar au gasit si un anume fel de a trai in comun. Poate ca astfel au supravietuit mai bine, cu schimbari putine, fara sa fie constransi la schimbari fundamentale, asa cum s-a intamplat cu alte popoare. Poate ca si aceasta este o trasatura specifica a romanilor."

Cuvintele sunt de prisos...
Ca popor pagan, sacrificiul avea un sens nobil.
Ca popor crestin, sacrificiul din Miorita devine inutil si nedrept. Si creator de generatii de oameni care imprumuta caracteristicile mioarei.

La mai bine de 2000 de ani, vrem sau nu sa fim vindecati de mitul Mioritei?
Si daca vrem, de ce copii nostri continua sa fie obligati sa accepte un adevar trunchiat. Peste ani vor avea acelasi automatism ca si mine, atunci cand numele Mioritei le va veni in minte: infratirea omului cu natura, acceptarea in fata mortii, alegoria...

Din pacate, acest mit reflecta in acest moment o caracteristica a poporului roman: acceptarea destinului implacabil, lipsa de reactie in fata greutatilor, ciuda pe capra vecinului, veneratia pentru capra occidentala.

Toti asteptam o schimbare iar atunci cand cineva o doreste si isi ia raspunderea ei incepem sa ne gandim la capra vecinului.

Suntem cu totii de acord ca este nevoie de o reforma in justitie, toti avem nemultumiri fata de actualul sistem, dar ne acceptam implacabil destinul si situatia, ne inversunam sa mentinem status quo-ul.

In Romania din pacate, este mai important sa ii mearga rau caprei vecinului, decat sa ne mearga bine tuturor.

18-05-2005



Comentarii introduse



Introducere comentariu 23-07-2018  


Nu poti introduce un comentariu nou fara a fi inregistrat.
Pentru a te inregistra ca membru intra aici







Alte articole





Termeni juridici, grupare tematica



Coordonator
Magdalena Popeanga

Website administrat de
Alioth Software
Politica de securitate
Termeni si conditii
 RSS DreptOnline.ro - Canale RSS juridice
145 useri online

Useri autentificati: